Vineri, 09 Septembrie 2005 - 08:18 AM Aleg.RO: Băşcălia nu salvează România

Publicat de: Valentin Stănilă

În ultima vreme se discută public, mai apăsat, diverse teme care vizează reformarea clasei politice, regruparea forţelor în spaţiile definite (mai mult sau mai puţin convenţional) de "stânga" şi de "dreapta", exercitarea mandatului prezidenţial, structura Parlamentului etc. Cum se întâmplă deseori la noi, aici, pe malurile Dâmboviţei, numeroase persoane cu acces la mass-media, în special la cele audio-vizuale, se întrec în a propune soluţii, "în nume propriu". Se cere însă remarcat că, mai ales, atunci când deţin funcţii de conducere în partide importante, persoanele în cauză nu pot prezenta lucrurile într-o manieră care - chipurile - îi angajează doar ca indivizi şi nu ca lideri cu mari răspunderi faţă de formaţiunile lor politice. Dar, incontestabil este mai bine că se încearcă deblocarea unor situaţii prin astfel de intervenţii publice decât să se păstreze o tăcere pudică prin care se acumulează tot mai puternice tensiuni.
Din păcate, multe asemenea luări de poziţie şi ecoul lor sunt foarte departe de a reprezenta o dezbatere reală, utilă. De regulă, replicile şi contrareplicile evită elementele esenţiale, punctele vulnerabile ale soluţiilor propuse, accentul punându-se pe fraze "de efect" ce se vor spirituale nevoie mare. În acest mod, băşcălia înlocuieşte, din păcate cu efect la "galerie", confruntarea autentică de idei.
De ce trebuie să fie luate în băşcălie luări de poziţie referitoare la necesitatea stabilirii, printr-un consens al partidelor parlamentare, a priorităţilor politico-legislative ale actualei perioade? De ce trebuie să se ironizeze chemarea la concentrarea eforturilor în vederea eliminării restanţelor privind "foaia de parcurs" a pregătirilor pentru integrarea europeană a României? De ce trebuie să se ia "în balon" avantajele şi dezavantajele Legislativului unicameral sau ale introducerii votului uninominal? De ce trebuie să se facă bancuri pe tema modalităţilor de combatere efectivă a tendinţelor autoritariste în îndeplinirea celor mai înalte funcţii în stat?
Ferească Dumnezeu! Nu pledăm pentru stilul încruntat în desfăşurarea discuţiilor, pentru reprimarea umorului, pentru un limbaj uscat, sterp. Dimpotrivă, considerăm că la toate aceste capitole majoritatea politicienilor ar avea foarte multe de învăţat din modul în care strălucitorul Alexandru Paleologu aborda şi trata până şi cele mai aride subiecte, inclusiv din sfera politicii. Dar, una este conversaţia spumoasă, plină de miez, de farmec (chiar) şi alta băşcălia groasă şi joasă.
Grav este faptul că aruncându-se, prin procedee reprobabile, în derizoriu teme cu adevărat importante, se încearcă (şi de cele mai multe ori se reuşeşte) să se amâne rezolvările sau să se adopte soluţii superficiale.
Dacă un politiciann (excepţia confirmă regula) nu se referă la cancanuri, la luptele de culise, la intigrării, la alte teme care fac deliciul mahalalei şi se ocupă de teme plicticoase precum factura energetică pentru iarnă, respectarea regulilor democratice în funcţionarea instituţiilor statului, contracararea deficitului exploziv al contului curent, marele potenţial exploziv al deteriorării condiţiilor de trai ale majorităţii concetăţenilor noştri (ca să dăm doar câteva teme care au făcut, în aceste zile, obiectul multor intervenţii publice luate "peste picior"), imediat este caracterizat drept desuet, plicticos, anacronic. Nimic despre conţinutul intervenţiei, despre valabilitatea argumentelor.
A lua în derâdere, bunăoară, semnalele critice la adresa actualei Puteri referitoare la politizarea, de facto, a Justiţiei nu reprezintă, oare, un act iresponsabil în condiţiile în care, aproape zilnic, apar date şi fapte despre modul părtinitor în care se mai împarte dreptatea în spaţiul nostru mioritic? La fel, pe ce temei se ironizează ieftin îngrijorarea legitimă provocată de avertismentele tot mai numeroase primite de la Bruxelles? Ar fi mai bine dacă s-ar trece toate acestea sub tăcere şi ne-am distra doar pe seama celor care pun la inimă - cum se spune - interesul ţării, interesul public? Prea adesea se confundă vorba de duh cu mârlănia pură pentru a nu considera că reformarea clasei politice s-ar cuveni să înceapă cu învăţarea comportamentului civilizat, a regulilor elementare de a discuta, de a dialoga. Iar am comis un sacrilegiu! Am evocat dialogul ca modalitate democratică de confruntare politică. Ce facem cu parul, cu toporul, dar mai ales cu băşcălia? S-ar putea imagina fără ele viaţa publică dâmboviţeană?

(466 afişări)