Joi, 08 Septembrie 2005 - 09:18 AM Aleg.RO: Alcoolul şi tutunul

Publicat de: ---

Am trăit s-o vedem (s-o auzim) şi pe asta: actualul şef al statului propune, la o reuniune oficială, în faţa camerelor de luat vederi, să se mărească accizele la alcool şi tutun în numele a două scopuri dintre cele mai nobile: să se elimine măcar parţial importanţi factori care dăunează sănătăţii şi să se asigure, prin respectiva cale, mărirea resurselor bugetare pentru... sănătatea publică. Sigur, aici este şi o problemă de logică: dacă scade consumul de alcool şi de tutun, chiar în condiţiile majorării substanţiale a accizelor, este posibil ca veniturile bugetare pentru sănătate să nu crească deloc, ci - dimpotrivă - să se diminueze.De fapt, nu la aspectele de ordin economic dorim să ne referim, ci la câteva elemente care vizează mesajul prezidenţial. Când, în conştiinţa publică imaginea dlui Băsescu este de nedezlipit de ţigară şi de paharul cu tării şi spriţuri (în diferitele lui variante), credem că lucrul cel mai înţelept pe care îl putea face şeful statului era să evite tratarea subiectelor legate de alcool şi tutun. Motivul ţine de ceea ce se numeşte bunul-simţ comun, adică de autoritatea morală a celui care se pronunţă public pe o temă sau alta. Faptul că "şi-a luat angajamentul" că, în momentul în care Guvernul va majora accizele, se va lăsa de fumat nu schimbă deloc datele problemei. În treacăt, remarcăm că nu şi-a luat acelaşi "angajament" în privinţa consumului de alcool.La nivelul veniturilor unui demnitar (nu neapărat ale preşedintelui ţării, care are şi alte surse de câştig, aşa cum rezultă din declaraţia sa de avere) orice majorare a accizelor la alcool şi tutun nu s-ar prea cunoaşte la buzunar. La astfel de venituri, cheltuielile suplimentare n-ar avea o pondere semnificativă. În împrejurările date, sigur că poţi să fii, cum se spune, galanton pe pielea altuia.Oare nu există suficientă îndreptăţire pentru a considera că avem de-a face cu un exemplu clasic de demagogie?Dincolo, însă, de aceste aspecte, se conturează tema mai cuprinzătoare a investiţiilor publice ale persoanei cu funcţia cea mai înaltă în România. Faptul că la intervale foarte scurte, se pronunţă, cu o degajare de invidiat, asupra unor teme extrem de diverse, de la rolul României în zona extinsă a Mării Negre până la accizele la alcool şi tutun, de la modalităţile de creştere mai puternică a exportului la ocrotirea sănătăţii populaţiei (şi exemplele pot continua pe nenumărate pagini) într-o manieră de "indicaţii preţioase" este de natură a ne pune în gardă: nu se repetă, în forme specifice, o experienţă antedecembristă? Nu avem de-a face cu o reeditare, de asemenea într-o formă particulară, a situaţiei în care "acolo sus" se afla o persoană omniprezentă, omnipotentă, un specialist în toate, o reîncarnare a omului universal, enciclopedic întruchipat de Leonardo da Vinci?O persoană, indiferent care, în stare să ofere "soluţii" în aproape toate domeniile, ne apare mai mult decât suspectă, fie şi numai din perspectiva experienţei istorice evocate. Este posibil ca domnul preşedinte să se fi sfătuit cu specialişti în domeniul finanţelor publice şi, astfel, a formulat năstruşnica propunere privind majorarea accizelor la alcool şi tutun. Dar, există suficiente motive pentru a privi cu multe rezerve o astfel de "soluţie", cunoscând şi gradul mare de probabilitate ca astfel de măsuri să aibă efecte contrare, inclusiv în ceea ce priveşte dimensiunea economiei subterane. Dar, poate nici acest aspect nu este cel mai important. Asistăm, de peste opt luni la luări de poziţie prezidenţiale care exced cu mult prevederile Constituţiei ţării. Şeful statului se pronunţă, tot mai des şi tot mai "adânc", în probleme care aparţin Guvernului, bulversând - prin acest comportament - gestionarea treburilor majore ale României. Concepţia sa despre "preşedintele-jucător" se conturează tot mai clar ca o formulă autoritaristă de exercitare a mandatului încredinţat.Acestea fiind spuse, nu putem rezista tentaţiei de a aminti ce a păţit Mihail Gorbaciov când a mărit preţul votcii şi a introdus restricţii la consumul acesteia. Ne stăruie în memorie şi o fotografie recentă publicată şi de ziarul nostru: locuitorii unui sat din Moldova lovit de calamităţi naturale, stau cu picioarele în apă şi nu renunţă, nici în ruptul capului, la cinzeacă.

(643 afişări)