Vineri, 02 Septembrie 2005 - 08:25 AM Aleg.RO: Uteceul pesedist se bate pe burtă cu Che Guevara

Publicat de: Alin BOGDAN

Cu vreo doi ani în urmă, modelul de urmat declarat al lui Victor Ponta era un tip un pic durduliu, cu aer sfios, obraz raşchetat şi pomădat cu odicoloane scumpe, tras la costum şi pantofi de firmă, care şi-a petrecut toată viaţa în războaie de cabinet, purtate pentru a (se) ajunge cât mai sus. Trăieşte şi astăzi, se numeşte Adrian Năstase şi, timp de patru ani, a fost prim-ministru, post pe care l-a părăsit de nevoie. Acum, modelul declarat al „micului Titulescu” este un ins ciolănos, bărbos, purtător de uniformă împuţită, care şi-a petrecut mai toată viaţa în războaie de gherilă, purtate pentru a-şi impune idealul. A murit împuşcat, în 1967, în jungla boliviană, se numea Ernesto Che Guevara şi, timp de patru ani, a fost ministrul de Finanţe al Cubei, post pe care l-a părăsit de voie.



De două zile, revoluţionarul cubano-argentinian face reclamă la PSD, de pe abdomenul, aflat în plin proces de îmburghezire, al şefului tineretului social-democrat, şi de pe şnururile ecusoanelor tesediştilor băgaţi în reciclare, la şcoala de vară. Face reclamă pe bune, nu la mişto, precum troica Marx-Engels-Lenin, la aparatele de ras, sau precum tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la ciocolata cu rom, fiindcă domnul Victor Ponta are muşchiul revoluţionar umflat de vremurile grele ale opoziţiei şi îşi asumă făţiş stângismul radical, antiglobalist. „Mai ales după moarte, Che Guevara a devenit un simbol al unor idealuri”, aruncă utecistul-şef un truism de inestimabilă valoare universală, cu paharul de sangria în mână, la „reuniunea tovărăşească” a TSD. Îşi asumă, oare, Victor Ponta, acele idealuri, bune, proaste, nobile sau criminale, cum or fi ele? Va pune el mâna pe Kalaşnikov şi se va retrage dincolo de vilele din Poiana Braşov, pentru a lupta cu exploatatorii „omului de către om”? Sau, măcar, o va lua de mânuţă pe ingenua tovarăşă Daciana şi se va pune în fruntea unor anarho-comunişti,

într-o operaţiune de aruncat bolovani în geamurile unui fast-food MacDonald’s? Nici vorbă. Şeful TSD s-a pus sub flamura roşie cu efigia neagră a lui El Che din raţiuni de marketing politic. A văzut că, şi la noi, tinerimea rebelă, cam sastisită de clişeele economiei de piaţă, iritată de canoanele organizaţionale corporatiste, mai defulează, după şcoală sau serviciu, prin cluburi, pe refrenul „Hasta siempre, comandante”, cântecul dedicat bărbosului cu bască de pe tricouri. Şi, cum partidul celor trei trandafiri stă execrabil la intenţii de vot pe segmentul de vârstă de până în 30 de ani, Ponta crede că, dacă foloseşte aceste simboluri, îi va convinge pe revoltaţii clubbing-ului să pornească în marş spre urne, la viitoarele alegeri, şi să pună ştampila pe cei trei trandafiri.

Din păcate pentru Victor Ponta şi strategii PSD, pe 12 decembrie 2004, purtătorii de Che Guevara pe piept făceau coadă la secţiile de votare, pentru a pune ştampila pe numele comandantului de navă. Nu pentru că l-ar fi iubit cine ştie ce, ci pentru că tipul era „cool” şi pentru că ei ajunseseră să-i urască pe şefii îmbuibaţi, aroganţi, corupţi, raşchetaţi şi odicolonaţi ai d-lui Ponta. Cu o ură sinceră, limpede, aidoma aceleia cu care i-ar privi acum, dacă ar mai trăi, Ernesto Che Guevara, prin cătarea pistolului-automat.

(642 afişări)