Luni, 10 Ianuarie 2005 - 10:44 AM Diversiuni post-electorale (I)

Publicat de: e.fogarasi

azi Pentru a se rupe echilibrul rezultat după alegerile parlamentare din toamna lui 2004 si a se transa configuratia puterii s-au făcut mai multe manevre de culise, ce sunt acoperite, însă, de voalul unor diversiuni si manipulări ale opiniei publice. Că, în campania electorală, asemenea procedee sunt acceptate, mai mult sau mai putin tacit – nimic de zis. Dar prelungirea lor în viata politică efectivă a tării, prin ridicarea diversiunii la rang de conduită publică a unor lideri si formatiuni politice ce se pretind responsabile, este un fapt extrem de nociv pentru sanitatea relatiilor din societatea românească.
De aceea, ne facem datoria de a semnala 4 asemenea diversiuni, înainte ca praful uitării să se aseze cu totul peste faptele adevărate si înainte ca în memoria colectivă să rămână nu aceste fapte, ci doar manipularea lor diversionistă.
UDMR si gratierea lui Cozma. Trecerea UDMR în tabăra Aliantei – după patru ani fructuosi petrecuti la putere alături de PSD – a fost justificată de Marko Bela prin aparitia decretului de gratiere a lui Miron Cozma. Rationamentul liderului UDMR a fost destul de însăilat, văzându-se de la o postă că este fortat si cusut cu ată albă. Acest „rationament" a sunat cam asa: gratierea lui Cozma a fost făcută de presedintele Iliescu, totodată senator PSD, viitor posibil presedinte al PSD si, prin această gratiere, PSD se apropie de PRM, iar noi nu ne putem apropia de PRM, prin urmare nici de PSD, deci trecem de partea Aliantei. O asemenea logică a fost luată de bună, fiind îmbrătisată, rapid si cu destulă superficialitate, de multi comentatori care s-au rezumat a sintetiza că UDMR n-a mai stat alături de PSD din cauza gratierii lui Cozma. Pe cale de consecintă, Ion Iliescu este cel care, nu-i asa, ar fi dat o „lovitură de gratie" PSD-ului, dăm UDMR-ului un pretext, pentru o decizie ce-o luase cu vreo trei zile înainte...
Pentru că faptele sunt următoarele. Gratierea lui Cozma a produs scandal public în ziua de vineri, 17 decembrie 2004. Dar ceea ce „se uită" este că UDMR era asteptat să semneze un protocol de guvernare cu PUR si PSD cu două zile mai înainte, respectiv miercuri, 15 decembrie! După cum se stie, în ziua si ora fixată, reprezentantii PUR si PSD s-au prezentat să semneze respectivul protocol, dar au fost lăsati cu ochii în soare de UDMR, care pur si simplu n-a venit la masa semnării, fără să dea vreo explicatie si fără să anunte în prealabil, motivat sau nu, refuzul de a mai semna un asemenea protocol, pe care anterior îl acceptase. (Se pare că răzgândirea UDMR s-a petrecut în noaptea de 14/15 decembrie, în urma unor discutii ai liderilor acestei formatiuni cu Traian Băsescu.)
Prin urmare, Marko Bela nu este deloc credibil când motivează cu o gratiere din 17 decembrie refuzul său de a mai semna protocolul din 15 decembrie!
„Imoralitatea" PUR. Este deja faimoasă „adjectivita" de care suferă multe dintre interventiile publice ale lui Traian Băsescu. Un exemplu recent îl reprezintă trimiterea pe care seful statului a făcut-o la „situatia imorală" în care se află PUR. Băsescu nu se sfieste să recunoască parternitatea atragerii PUR de partea Aliantei. Dar ceea ce în 28 decembrie 2004 – când PUR a votat pentru Guvernul Tăriceanu – reprezenta o „solutie politică", în 6 ianuarie 2005 reprezintă, pentru acelasi Traian Băsescu, o „solutie imorală" – ignorând că această solutie îi apartine chiar lui însusi!
Împăcarea acestei contradictii ar consta, potrivit lui Traian Băsescu, în întoarcerea înapoi a PUR, spre a schimba votul pe care acest partid îl dăduse nu în 28, ci în... 20 decembrie 2004, pentru alegerea presedintilor celor două Camere. La acea dată, PUR a votat alături de PSD – si, atunci lui Traian Băsescu acest vot nu i s-a părut deloc imoral.
Or, dacă asezăm lucrurile în principialitatea severă pe care o afisează seful statului, trebuie spus că imoralitatea PUR se poate localiza tocmai în votul din 28 decembrie, pentru sustinerea Guvernului Tăriceanu, si nu în votul din 20 decembrie, pentru sustinerea partenerului de campanie electorală, adică a PSD.
Prin urmare – dacă tot e să vorbim de imoralitate – Băsescu este cel culpabil – si anume de o dublă imoralitate: prima dată, când a exercitat presiuni formidabile asupra umanistilor, spre a-i determina să trădeze PSD si să treacă în tabăra adversarilor din campania electorală; si, a doua oară, când îi face imorali tocmai pentru că l-au ascultat, votând nu alături de PSD, ci alături de Alianta D.A., pentru sustinerea guvernului Tăriceanu.
De mentionat că, dacă PUR rămânea alături de PSD, Băsescu era obligat să desemneze un premier din partea acestor parteneri electorali, care aveau majoritatea relativă.
Al. Th. Muntiu
(continuare în numărul de mâine)


(1233 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Azi
· Alte știri din sursa
Azi

· Alte știri de la e.fogarasi


Azi: Cea mai citită știre din sursa Azi:

Diversiuni post-electorale (I) | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.81050300598145 seconds.