Miercuri, 22 Iunie 2005 - 11:38 AM Aleg.RO: Mandria codasului

Publicat de: Cosmin POPA

Reprosurile lui Basescu la adresa politicienilor vestici poate ca ne-au trezit ceea ce a mai ramas din mandria nationala. Cuvintele sale nu sunt insa decat adevaruri spuse pe jumatate. Este limpede ca Europa unita a adus multe beneficii occidentalilor, dar autoturismele si camioanele produse acolo circula pe drumurile noastre din simplul motiv ca sunt mai bune decat acelea produse aici. Despre fosta masina nationala se spunea ca te bucuri de ea de doua ori, o data cand o cumperi si a doua oara cand o vinzi. Camioanele de la Brasov nu ar fi reusit niciodata sa indeplineasca normele internationale de poluare si sa parcurga, fara revizii capitale, mii si mii de kilometri, atata vreme cat nivelul lor tehnologic este "inghetat" in anii '70. Si acestea nu sunt singurele exemple. Desi unii spun ca exista "grupuri de interese" care urmaresc sa desfiinteze respectul de sine al romanilor, nimeni nu le-a identificat exact pana acum. Mandria nationala nu se construieste prin declaratii zgomotoase, ci prin tratamentul pe care statul il acorda propriilor cetateni. Poti fi mandru ca esti cetatean roman atunci cand ai incredere in justitie, atunci cand statul iti asigura securitatea personala, iti ofera acces la un sistem sanitar functional si la unul de invatamant finantat decent. Esti mandru de apartenenta la o natiune sau alta atunci cand comparatiile cu cei din jur te avantajeaza. In Europa si in lume, oricine se poate exprima la adresa romanilor oricat de injurios doreste, fara ca nici una dintre organizatiile care vegheaza la sanatatea moravurilor publice sa se sesizeze. Orice politician vestic, major sau minor, poate spune ca Romania nu este pregatita pentru aderare, fara sa cunoasca prea multe despre ceea ce se intampla aici si toata lumea il ia in serios. Realitatea este ca in relatiile internationale, ca si in natura, functioneaza o lege a compensatiei. Poate ca a venit momentul ca Romania sa plateasca pentru nerespectarea nenumaratelor acorduri si angajamente internationale. De ce ar fi politicienii vestici mult diferiti de ai nostri? Ca si cei de la Bucuresti, cei din Berlin, Paris sau Londra au un electorat de satisfacut si nici un interes european nu cantareste mai mult decat popularitatea interna. Nu poti guverna in folosul Europei unite, dar in contradictie cu asteptarile celor care te-au propulsat acolo. Invadati de nenumaratele mesaje potrivit carora trebuie sa continuam, sa acceleram sau sa ducem pana la capat reforma, am invatat sa acceptam pretul schimbarilor in speranta unui viitor mai bun. In ceea ce-i priveste pe occidentali, lucrurile stau altfel. Anii de bunastare au intarit considerabil rezistenta lui Pierre, Johann sau Jack la reforma care implica o serie de costuri sociale. Ultimele alegeri prezidentiale din Franta, cu Chirac si Le Pen in turul al doilea, au aratat ca despre reforma este mai usor sa vorbesti decat sa o faci. O noua filosofie bugetara europeana tocmai aceasta presupune: sacrificii. Reducerea subventilor pentru agricultura, de pilda, intr-o economie unde, proportional vorbind, fermierul produce putin si consuma mult. Spre deosebire de taranii din Romania, care se deplaseaza cel mult cu caruta, fermierii francezi nu numai ca voteaza disciplinat, dar au si tractoare cu care, la nevoie, pot bloca impresionantele sosele sau pot veni la Paris pentru a-si depune o parte din surplus in fata sediului Presedintiei. Marcat de respingerea Constitutiei, presedintele Chirac a trecut acum in tabara fermierilor, transformandu-se in sustinatorul fervent al Europei unite agricole. Basescu a raspuns scrupulozitatii financiare europene prin a-si declara disponibilitatea de a renunta, in numele Romaniei, la o mica parte din ajutorul financiar, fara sa ne faca sa ne simtim mai mandri decat ne permite situatia. Constructia europeana, ca orice fenomen de durata, are perioade de flux si reflux. Intoarsa acum pe plansa de proiectare a arhitectilor politici, Europa se lupta sa supravietuiasca, incercand sa-i convinga pe sceptici ca interesul colectiv este mai important decat cel national.

(832 )