Marți, 24 Mai 2005 - 08:24 AM Aleg.RO: Război în 30 de secunde

Publicat de: Rodica CIOBANU

Gândul 30 de secunde. De atâta au avut nevoie cele două Camere ale Parlamentului României pentru a trimite 800 de militari în războiul din Irak. „Vă rog, luări de cuvânt dacă sunt… Înțeleg că nu sunt”, concluziona Nicolae Văcăroiu, în 19 iunie 2003. Stenograma consemnează că proiectul de hotărâre privind expedierea a 678 de militari în Irak „a fost adoptat în unanimitate” de către parlamentari și fără nici o dezbatere. O săptămână mai târziu, aleșii aprobau solicitarea șefului statului, Ion Iliescu, de suplimentare a trupelor din aceeași zonă. „Dorește cineva să participe la dezbateri? Nu sunt doritori”, încheia Valer Dorneanu scurta digresiune. S-au înregistrat 481 de voturi pentru, nici un vot împotrivă și nici o abținere. Exact ca la armată, parlamentarii nu au discutat, ci au executat.

Acest comportament cel puțin bizar, dacă nu scandalos, politicienii l-ar justifica prin existența consensului cu privire la participarea României la coaliția multinațională din Irak: o misiune descrisă mai ales de către responsabilii PSD, atunci la putere, ca fiind una cu caracter pacifist și umanitar, alături de marele aliat și pacificator, Statele Unite ale Americii. Orice decizie politică luată prin consens presupune însă că s-a ajuns la ea în cunoștință de cauză, cu atât mai mult dacă este vorba de una care privește siguranța națională și intrarea într-un conflict armat, cum este cazul de față. Or, nici parlamentarii Puterii de atunci, nici cei ai Opoziției nu au fost frământați de vreo întrebare. Nu au vrut să știe cât vor sta militarii în Irak, ce armament au, care le este misiunea, câte milioane de dolari costă întreținerea lor, care sunt consecințele prezenței lor acolo și ce câștigă România din asta. Din scrisoarea președintelui putuseră afla, câți catadicsiseră s-o citească, doar că „militarii români urmează să acționeze cu armamentul individual, muniția aferentă și tehnica militară în subordinea brigăzii italiene din compunerea diviziei conduse de Marea Britanie”. Mai puține informații nici că li se puteau oferi, dar chiar și-atât a fost prea mult pentru curiozitatea aleșilor. Unanimitatea înregistrată la vot nu a venit dintr-o aprofundată cunoaștere a problemei, ci din indiferență. Cu un an înainte de alegeri, prezența militară românească în Irakul post-Saddam nu interesa partidele, fiindcă nu avea miză electorală. Altele erau chestiunile arzătoare: pensiile, impozitele, pomenile electorale, răfuielile politice. Expedierea a 800 de soldați pe câmpul de luptă a fost, în consecință, o formalitate, de parcă ar fi fost trimiși la un raliu cu tab-urile prin deșert. Consensul a fost unul întru nepăsare.

Acum, partidele au mirosit că problema irakiană are impact electoral. Dramatica experiență a celor trei ziariști români răpiți la Bagdad, însoțită de revendicări politice din partea răpitorilor, a sensibilizat opinia publică, aprinzând reflectoarele și asupra trupelor românești „de ocupație” din Irak, cum spunea chiar Traian Băsescu. Drept urmare, dezbaterea care ar fi trebuit să aibă loc în urmă cu doi ani s-ar putea consuma, în Parlament, zilele acestea. Vom asista, cu siguranță, la o înverșunată competiție între partidele parlamentare, dornice să se prezinte grijulii, responsabile, lucide. Ca de obicei, cel mai dornic de afirmare este Partidul Conservator (fost PUR), condus de Chirița politicii, Dan Voiculescu, care, într-un nestăvilit avânt demagogic, se oferea ostatic în locul jurnaliștilor. Păcat că nici pe el și nici pe alții nu i-a vrut nimeni.


(654 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Gândul

· Alte știri de la Rodica CIOBANU


Azi: Cea mai citită știre din sursa Gândul:

Război în 30 de secunde | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.72565913200378 seconds.