Nea Fane și gumarii
Versiune printabilă | Trimite pe eMail | $hitCount$ afișări $editThis$

A fost copil necăjit, n-a mers pe la școli înalte. Când era printr-a noua de liceu, își amintește Nea Fane, se scula cu noaptea-n cap și făcea câteva drumuri cu mașina chefere-ului de la ROMVARED. Încărca marfa de la depozit și o descărca la triaj, în vagoanele restaurant. Apoi traversa pasarela care leagă Grivița cu Giuleștiul, scurta drumul prin cimitir și, de cele mai multe ori, intra în clasă când profesorii tocmai ieșeau din cancelarie.

Nea Fane este un autodidact. I-a placut și-i place să se educe. A citit mult și e capabil să dea citate mai exact decât Vadim Tudor. De când cu bătrânețea, mai uită din amănunte. Atunci scoate imediat sertarul cu fișe, orânduite pe domenii sau autori și, în timp ce degetele-i alunecă respectuos pe fiecare filă, mormăie ca pentru sine: ”…așa,.. Papini…Salazar,… Francesco Netti,… Freud… Lenin…nu… Corbusier… Francis Bacon…” De la fiecare a învățat câte ceva, dar nu s-a mulțumit numai cu asta. A compilat, într-o ordine care i s-a părut lui firească, idei de la unu’ și de la altu’ și, în final, a rezultat o teorie - “Teoria criticii poluante” - care n-ar fi îndeajuns apreciată nici cu cinci hectare însămânțate cu premii Noebel.

Cu toate astea, Nea Fane a devenit în ultimul timp tot mai dezamăgit. De ce aude și vede că se-ntâmplă. “Ce vă mai mirați - zice el - că lucrurile merg așa cum merg, când pe stradă copiii de-o șchioapă înjură băgându-și sexul pe unde apucă, iar un absolvent de liceu nu știe ce suprafață are țara în care s-a născut și trăiește, când…dar ce să mai vorbim… Nu e vina lor. Noi suntem de vină. Noi am fost slabi, naivi, stupizi. Noi am rămas căscați până când, acum, din spatele micului ecran, ne scuipă în gură unul de-și zice Fratele cel Mare…

Să fie clar, un popor gândește cum gâdește după limba vorbită. De când copilul plânge și mama-l alită, se formează o rânduială de care se leagă apoi toate sistemele de orientare și apreciere. În lipsa lor se căpușează experimente și exemple inspirate sau importate de pe aiurea. Mai grav e atunci când regulile se schimbă de la o zi la alta, odată cu importatorul, și esti rugat (deocamdată) să-ți schimbi mentalitatea, adică …să uzi bolovanii cu laptele pe care l-ai supt de la țâța mamei.

Uite, zilele trecute m-am întâlnit cu un poet care, de necaz , vorbea de unul singur pe stradă. Supărarea lui pleca de la faptul că nu reușea să traducă în engleză un vers în care luna și codrul se îmbrățișează. Și asta din pricină că în limba lui Shakespeare “luna” e substantiv de genul neutru, fapt care schimbă total sensul ideii exprimate. Ca mâine, poimâine, se vor aduna ăia în piața Viciului pentru a cere înmatricularea lunii și a codrului, ca substantive homosexuale…
Păi, ce? Se poartă, nu-i așa?”
2004.09.26 | Jeanvit |
Page created in 0.15091800689697 seconds.