Titlu: Planeta RO'2005
Sumar:
Articol:     PlanetaRO 2005

    An de an, la moment precis, întoarcem orologiile cu mâini tremurânde, sudate pe cheia speranței.
    Speranță de mai bine și în mai bine. Este clipa când cerem iertare, facem promisiuni și ne rugăm. Apoi, pe nesimțite, ne despărțim de această secundă astrală și totul reintră în negura uitării. Uităm până și de Noi -de cine suntem, de menirea noastră, de locul și dreptul fiecăruia dintre noi în această lume. Inventăm și croșetăm o infinitate de situațîi limltă, de la conflicte individuale până la crize sociale, globale.
    Fiecare purtăm un război al nostru -mai mic sau mai mare - cu restul lumii, în numele și sub aripa ocrotitoare (credem noi) a unui ideal...                     
    Au trecut puține zile de când Planeta Noastră a defilat prin Univers în aură de sărbătoare, întru întâmpinarea acelui an 2000, ca An al  Mântuirii. A fost o noapte fără egal! Cu focuri botezate în spuma șampaniei. A fost o noape albă care a drapat Pământul cu vis de pace.A fost noaptea-zi când noi toți (toți ca unul) am rămas la poarta Timpului ce va să vină, întru credința de inviere a speranțelor, și am dat  onorul Timpului Etern ce alunecă peste Noi, dinspre străbuni spre generațiile următoare.
    Dar, tot Noi - aceleași personaje anesteziate cu morfina uitării - ne-am repezit, apoi, hulpavi să mușcăm dln fructul interzis al celor lumești, din otrava care ademenește sălbăticia ascunsă printre cromozomi lombrozienl.  Uităm că zllele și faptele noastre se prefac în simple abrevieri statistice despre "Starea Lumii": născuți-decedați, genii-analfabeți, crime-pedepse, dragoste-ură, pace-război.
     Pacea stelară, instaurată în iluzia unei clipe de grație, s-a risipit grabnic în pulberea nimicniciei cotidiene.                      
     Și totuși...  
     Și totuși Planeta Noastră își continuă drumul prin ere, fascinând probabil ochii civiIizațiilor îndepărtate, uimite să vadă, undeva, în înaltul de antracit al cerurilor, defilând o lume a miracolelor și a visurilor. 0 lume... 0 lume a Noastră.

                                                                                                                 Jean Vasilescu
Poza:
Text Foto: