Titlu: Nea Fane "Chinezu"
Sumar: Nea Fane a făcut ce-a făcut și-a ajuns în delegația care l-a însoțit pe domnul Adrian Năstase în China. Ne-am mirat fiindcă știam cu toții că Nea Fane nu este om de afaceri sau om politic. Este doar un biet pensionar care, cu talent și devoțiune, reprezintă plebea cartierului. Mai știam și că aprecierile lui la adresa premierului sunt de culoarea pălăriei pe care o poartă la ocazii, adică un fel de gri asfalt, mai mult decolorat.
Articol: Bineînțeles că după aflarea veștii, viața cartierului a fost dată peste cap. Comentariile și speculațiile vecinilor s-au ținut lanț timp de cinci zile, până când Nea Fane s-a întors și a convocat întâlnirea săptămînală de la “Bomba cu șpriț și bere”.

Nu,nu! Nu s-a mai suit pe cutia lui de la aragaz. Am fost invitați înăuntru, unde Nea Cinzeacă, patronul, aranjase mesele în careu. Mai mult, avusese inspirația să rezerve locurile scriind pe spătarul scaunelor numele fiecărui invitat.

Primul rând de țuică fiartă se evaporase de mult iar Primarul tocmai luase inițiativa de a sparge gașca, când, Nea Fane, trăgând după el o duzină de cutii frumos ambalate, intră în locantă deschizînd ușa cu umărul. Le puse cu grijă lângă masa pe care dormea o etichetă caligrafiată cu numele său și, firesc, de parcă ar fi continuat o frază începută cu două luni în urmă, începu disertația:

- După cum știți cu toții, se zice că "e ușor să fii înlocuit când ești plecat puțin." Numai că voi n-ați folosit această șansă și v-ați pierdut timpul la colț de stradă croșetându-mi un dosar personal de parca eram pe lista de adopții a d-nei Emma Nicholson.Eu nu mă supăr, dar voi, în consecință, mai trebuie să-mi suportați mecla, cel puțin până la alegeri…

Primarul, care de la început își angajase privirile la număratul și cercetatul cutiilor, mormăi ceva a nemulțumire și tuși apoi de două ori, reușind astfel să întrerupă vorbitorul:
-Dom Fane, lăsă bre introducerea! Mai bine explică cum ai ajuns în avionul premierului...
-Păi... cum să vă spun...a fost o întâmplare...sau, cred eu, o confuzie a celor de la Cotroceni. După cum știți, vinerea îmi fac turul prin Hala Matache. Cumpărasem 2 kg de capellini pentru o ciorbă de pește, și tocmai când vroiam să cobor treptele dinspre linia de tramvai, doi indivizi bine îmbrăcați și mai ales bine făcuți, mă luară aproape pe sus zicându-mi plini de respect: „Hade-ți domn consilier că întârziem și se supără domnul Adrian”. În următoarea clipă am fost depus pe bancheta din spate a unui Bemve care a demarat în trombă, speriind toate tramvaiele care-și trăgeau sufletul pe strada Buzești...Ce să vă mai amețesc...Nu știu când am ajuns la Otopeni. Șoferul a oprit direct la scara avionului, a sărit de la volan și a deschis portiera, iar una dintre gărzile de corp m-a dat în primire stuardesei care, după ce mi-a urat bun venit la bordul cursei Bucuresti-Beijing, m-a condus la un fotoliu și m-a legat bine cu centura de siguranță. Cam asta a fost tot... Ce vă uitați așa, nu mă credeți?
Primarului, care tot dădea din cap în dreapa și-n stânga precum un evatai, i se pusese pata :
- Te-ai ciobit rău de tot, Dom Fane! Și erai om serios! Ori ai visat urât, ori te-au sechestrat fetițele de pe Stefan Furtună și ai inventat povestea asta ca să nu te ocărască Coana Sofronica...

La aceste cuvinte miștocare cu pretenție de beștelire, Nea Fane rămase calm. Un zâmbet superior se îmbrobodi pe fața lui în timp ce ridica încet, pacă studiat, mâna dreaptă, ....în timp ce rememora istoria omenirii pentru a găsi o soluție care să readucă situația la normal.
- Uitați-vă, uitați-vă, strigă iar Primarul. Zâmbește ca Adrian Năstase! Uitați-vă și la ochi. E în stare să ne desființeze cu privirea sa mefisto-laikă. V-am zis eu și nu m-ați crezut...e omul lui...e sosia lui...Năstase întreg!

Nea Fane mai rămase preț de câteva secunde așa, cu mâna ridicată, apoi, se întoarse brusc spre dreapta și luă primul pachet din grămada pe care o adusese cu sine. Rupse ambalajul și scoase dintr-o cutie frumos tipărită cu albastru și argintiu, o minune de DvD player pe care îl dărui Primarului. Rămas cu ochii paralizați, acesta nu mai putu să continue războiul vorbelor, așa că Nea Fane își reluă cu detașare discursul întrerupt:
- V-am spus că nu mă supăr pe nimeni pentru vorbele pe care mi le-ați scornit. Nici chiar pe alde Primaru care acum , chiar în aceste clipe, dialoghează tet-a-tet cu o cutie de reprodus zgomote. Important e însă adevărul și numai adevărul.

Da! Am fost în China și am adus pentru fiecare câte un DvD. Nenorocul vostru este că mi-au fost oprite la vamă fiindcă n-am avut cu ce să plătesc pentru fiecare câte 3 milioane și ceva, taxă vamală.
Mă uit la voi și vă înțeleg mirarea. Așa este, la Carrefour o astfel de sculă costă exact cât vama. Șocant, nu? Să vă mai spun și cât am dat pe ele acolo? Să nu leșinați! Fix 24 dolari per bucată. Asta e, nu vă mai beliți așa! Când vă aduce nea Vasile pensia, dați fuga la Otopeni , o lăsați acolo și vă recuperați cadourile. Gata! Să trecem acum la lucruri serioase!

Domnilor! Am fost în China! E un miracol domnilor! Numai mergând acolo și văzând cu ochii tăi îți poți da seama cât de bolnavi suntem. Bolnavi de o boală nesănătoasă, cum zice alde Meacă.
China înseamnă înainte de toate ordine și disciplină. Armată dom’le! O armată de peste un miliard de oameni îmbrăcați în haine ca la Paris, Londra sau New York, nu în tunici muncitorești cum susțin harnicii democrației browniene. China mai înseamnă putere și prin respect față de tot ce a fost creat de chinezi, indiferent de sistemul politic care a guvernat.Vă puteți închipui ce s-ar întâmpla dacă cineva ar pune în discuție demolarea Marelui Zid Chinezesc sau a Orașului Interzis doar pentru motivul că nu a fost construit de comuniștii lui Mao? Și să nu vă mire dacă sub semnul plecăciunilor politicoase veți descoperi ascunsă o mândrie aparte, purtătoare și de dragoste și de pedeapsă.
V-am mai spus și altădată că în China s-au construit în numai cinci ani 20.000 km de autostrdă. Dacă eram gospodari trebuia la ora asta să ne lăudăm și noi cu vreo 275 km de asfalt întins .Putem să ne lăudăm? Da! Dar numai cu gropi lungi și gropi late, findcă truc-urile noastre vorbitoare se cred lebede de Bruxel. Cu gâtul golaș-democrat și pliscul liberal!
Dacă un marțian ne-ar întreaba ce înseamnă România, ce i-am putea răspunde? Că este un loc unde s-au întâlnit toate bucuriile Pământului, unde toate lucrurile sunt făcute pe dos și unde oile Domnului se învârt bezmetice în jurul cozii? Țara minunilor unde azi se construiește distrugând și mâine se distruge construind?

Vi se pare explicația prea savantă pentru un marțian? Păi atunci să încercăm ceva mai pe înțelesul tuturor: țara unde turcii fac pâinea, indienii cratițele și cuiele de tablă, arabii mărarul și pătrunjelul iar chinezii drumurile și podurile.

Poza: index.php?module=photoshare&func=viewimage&iid=20
Text Foto: