Cum este ales Parlamentul European?

(1510 cuvinte în acest text)
(2659 afişări)  

         Cum este ales Parlamentul European?

         Alegerile pentru Parlamentul European

        Ultimele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc intre 10 si 13 iunie 2004, in functie de ziua de vot stabilita de fiecare Stat Membru in parte (de exemplu, in cele mai multe State Membre se voteaza duminica, in Irlanda se voteaza vinerea). Rezultatele votului nu au fost anuntate decat la incheierea votarii, pentru ca rezultatele dintr-o tara sa nu influenteze rezultatul alegerilor in Statele Membre care nu au votat inca.

        In 2004, 343 657 800 de alegatori au putut vota pentru cel mai mare parlament democratic din lume. Cele zece noi State Membre au organizat pentru prima data alegeri pentru Parlamentul European.

        Conferinta interguvernamentala de la Nisa a introdus o noua distributie a locurilor in Parlamentul European, in vigoare incepand cu  alegerile din 2004. Numarul maxim de deputati, anterior fixat la 700, este in prezent de 732. Vechile State Membre au cu 91 de fotolii parlamentare mai putin (535 in loc de 626). Odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei, numarul fotoliilor parlamentare va creste temporar la 786 pana la organizarea alegerilor din 2009.

        De la 1 mai 2004, componenta pe tari a Parlamentului European este urmatoarea:

        Sistemul de vot in Uniunea Europeana este neomogen. Alegerile se bazeaza in cele mai multe State Membre pe sistemul reprezentarii proportionale cu numarul de voturi obtinute pe listele de partid. In Irlanda si Malta s-a recurs la Votul unic transferabil, in Italia se voteaza  listele deschise (alegatorii isi pot exprima preferinta pentru un candidat al partidului favorit), in Regatul Unit, doua sisteme electorale sunt in vigoare: in Anglia, Tara Galilor si Scotia se voteaza pe liste blocate (este votat partidul politic, fara a putea opta pentru un candidat sau altul), insa in Irlanda de Nord se recurge la sistemul Votului unic transferabil

        Alegeri 2004:

        Pentru informatii complete despre alegerile din 2004, vizitati site-ul oficial

        Cine poate candida pentru Parlamentul European?

        Orice cetatean al unui Stat Membru care doreste sa reprezinte tara de rezidenta, care se poate sa nu fie tara natala, poate candida la alegerile pentru Parlamentul European. Astfel, in 1989 Maurice Duverger, analist politic si cetatean francez,  a fost ales pe listele parlamentare din Italia. Prin Directiva Consiliului 93/109/CE din 6 decembrie 1993 care vine in aplicarea prevederilor Art. 8B din Tratatul de la Maastricht, orice persoana care are cetatenia unui Stat Membru  poate candida in tara membra a Uniunii Europene al carei rezident este, cu acelesi drepturi ca si cetatenii acelei tari. O derogare a fost prevazuta pentru Luxemburg, dat fiind numarul mare de rezidenti straini.

        In ce priveste varsta minima a candidatilor, regulile variaza de la o tara la alta: 18 ani in Danemarca, Germania, Finlanda, Germania, Olanda, Portugalia, Spania si Suedia), 19 in Austria, 21 in Belgia, Grecia, Irlanda, Luxemburg si Regatul Unit, 23 in Franta si 25 in Italia.

        Conform Deciziei Consiliului 2002/772/EC, incepand  cu alegerile din 2004 calitatea de membru al Paramentului European este incompatibila cu cea de membru in parlamentul national sau cu alta functie detinuta in institutiile Uniunii Europene. Dreptul la vot al cetatenilor europeni este conditionat de doua lucruri: sa aiba 18 ani si sa fie rezidenti ai unui Stat Membru al Uniunii Europene.

        Ce poate face un membru al Parlamentului European - drepturi individuale

        Desi, ca in orice parlament, actiunile si luarile de pozitie ale fiecarui membru sunt limitate de mandatul grupului, membrii Parlamentului European se bucura de multa libertate de actiune. Grupul politic din care fac parte nu poate impune luarea unei decizii sau optiunea de vot asupra unui proiect legislativ.

        Membrii au un cuvant de spus in definirea pozitiei grupului, prin cooperarea intre coordonatorii comisiillor parlamentare. Pozitia grupului nu este impusa de la centru, de vreun ministru sau sef de partid. Mai mult, daca un deputat este profund nemultumit de pozitia grupului sau, poate alege sa nu voteze relativ la subiectul in cauza.Din aceste motive, membrii fara portofoliu au un rol considerabil in viata Parlamentului. 

        Regulamentul intern stipuleaza numerose drepturi pentru deputatii care se decid sa actioneze in afara grupului parlamentar din care fac parte. Un membru al Parlamentului poate adresa intrebari Comsiei Europene, poate inainta o rezolutie sau o declaratie formala, poate inainta sau retrage amendamente la textul legislativ dezbatut in comisii, poate oferi explicatii despre votul sau, poate formula intrebari referitoare la activitatea structurilor politice ale Parlamentului (Conferinta Presedintilor, Biroul si Chestorii), poate propune modificari ale Regulamentului Intern, poate invoca nerespectarea ordinii sau neconformitatea unei dezbateri. In plus, poate face declaratii personale, in special ca reactie la afirmatii defaimatoare adresate de alti vorbitori.

        La inceputul fiecarei sesiuni plenare, fiecare deputat se poate inscrie pentru lua cuvantul in plen. Exprimarea punctului de vedere in plen este limitata la un minut per deputat, pentru a evita nerespectarea ordinii si a duratei interventiilor (Revizuirea Regulamentului din 2002, prin care se aloca o jumatate de ora de interventii pentru deputati).