Lansarea volumului "Dicționar politic: N de la Năstase" de Octavian Andronic

(5385 cuvinte în acest text)
(7819 afișări)  Tipărire

Evenimentul a fost onorat chiar de către Adrian Năstase care, marți, a împlinit 60 de ani.

Festivitatea a fost deschisă de către George Potra, coordonatorul Fundației Titulescu, care a schițat profilul diplomatului și omului de carte Adrian Năstase. Octavian Andronic a explicat care este metodologia seriei „Dicționar Politic”, ale cărei prime două volume, dedicate lui Traian Băsescu și Ion Iliescu, au apărut în ultimele șase luni.

Ziaristul Octavian Știreanu a făcut o inspirată radiografie a celor trei termeni ai lansării – cartea, autorul și personajul – în timp ce Ion Iliescu a analizat cu luciditate principalele momente ale evoluției politice a lui Adrian Năstase, insistând asupra modului în care acestea sunt reflectate în cartea lui Andronic.

N de la Nastase lansare de carte (01)

La final, Adrian Năstase a mulțumit celor prezenți pentru interesul și atenția pe care i-au acordat-o, exprimându-și speranța că aniversarea celor 60 de ani de existență poate constitui – la fel ca și în cazul mentorului său politic – un nou început. Cu ironia-i binecunoscută, Năstase a ținut să mulțumească și procurorilor de la ÎCCJ care, de ziua sa, i-au dedicat o nouă audiere într-unul dintre dosarele pe care puterea actuală se străduiește să le ducă la (bun) sfârșit.

Într-o atmosferă relaxată, participanții au solicitat – și primit – autografe, atât de la autor, cât și de la personajul principal al cărții și au ciocnit un pahar de vin cu prilejul aniversării acestuia. Adrian Năstase a fost acompaniat de soția sa, Dana, și de fiul Mihnea.

În asistență s-au regăsit și unii dintre colaboratorii din perioada guvernării partidului al cărui președinte de Consiliu Național este în prezent Adrian Năstase.

(22 iunie 2010)


ALOCUȚIUNILE INVITAȚILOR

George Potra
George_Potra"Ne întâlnim în cea mai lungă zi a anului. La noi, ziua cu cea mai multă lumină. Titulescu, patronul acestei case făcea din ea o noapte aproape magică. O iubea cu patimă și i se închina așa cum te închini la o icoană.
Adrian Năstase s-a născut în această zi. A făcut 60 de ani. Sunt momente uneori ideale pentru a-i desena arcul voltaic al unui destin de excepție. Un parcurs greu de evaluat, chiar pentru cei profunzi, un viitor greu de prevăzut chiar pentru cei inspirați. Suntem aici pentru a-i fi alături. La noi, se scrie permanent o filosofie atât a vieții, cât și a morții. Se scriu pagini memorabile la aniversări și comemorări. Atât la unele, cât și la altele, prin exagerări, se riscă ridicolul. Noi ne deosebim aici și de alții, nelăsând morții să doarmă, și nici viii să trăiască. La aniversări ne grăbim să le aducem o veste proastă sau să-i șicanăm.

Trecutul marilor personalități românești o confirmă.

Adrian Năstase este citat de Justiție și de ziua aniversării sale. Rușinos, inacceptabil. La 60 de ani îi suntem alături pentru a primi o carte, pentru a-i strânge amical mâna, pentru a-i demonstra, că, în ciuda tuturor celor ce se întâmplă, prietenia poate rămâne la români o virtute. Chiar dacă numărul celor din jur este mai mic, numărul prietenilor adevărați este mai mare. La mulți ani Adrian Năstase, în numele tuturor prietenilor de azi și de mâine, atât pentru cei ce te știu, cât și pentru cei ce nu te știu cât meriți. Voi citi câteva rânduri din Crezul politic al marelui nostru înaintaș, Nicolae Titulescu, în care eu, cronicarul, îndrăznesc să cred că te regăsești: „Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă ajunge/Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge pentru a-mi servi să aprind lumina”. Fiecare își are misiunea sa. Cu toții uniți, cum ne-am putea îndoi de succes? Ce importanță are faptul dacă va fi terminată? Îți datorez să pot spune cu gravitatea tuturor, viața mea este o luptă. Așa cum au făcut-o marile spirite al acestui popor. Și să-ți câștigi dreptul la recunoștință pe timpul vieții. La mulți ani, Adrian Năstase!

Îl invit la microfon pe colegul și prietenul Octavian Andronic, gazetarul, care astăzi lansează în fața dvs. o carte care îi este dedicată. Este vorba de „N de la Năstase”."


Octavian Andronic
Octavian_Andronic"Mă simt astăzi ca la premiile Oscar, în calitate de scenarist, printre vedetele faimoase ale spectacolului pe care-l trăim în fiecare zi. Și, ca la Oscar, permteți-mi să fac și eu gestul reflex, să mulțumesc. Să-i mulțumesc lui Adrian Năstase care cu delicatețe și gentilețe a onorat acest moment de lansare de carte, transformându-l prin prezența sa, cu atât mai semnificativă cu cât este o zi cu puternică încărcătură emoțională personală, într-un eveniment. Să mulțumesc Fundației Titulescu și dlui Potra pentru excelenta prestație de gazde, ca de fiecare dată. Să mulțumesc colegilor mei de la Fundația AlegRO, a căror trudă a făcut să nască și această carte. Să mulțumesc colegilor mei jurnaliști, Corina Crețu – autoarea prefaței acestei cărți și Octavian Știreanu – cel care a publicat de-a lungul anilor textele respective în ziarul său, implicați în constituirea materie acestei cărți. Să mulțumesc editorului Ștefan Dulu, cel care știe să rămână om de carte chiar și în economia de piață. Și să vă mulțumesc dvs. tuturor, celor care sunteți prezenți și onorați acest moment, dar în primul rând să mulțumesc dlui președinte Iliescu.

Despre carte n-aș putea să vă spun prea multe lucruri, despre Adrian Năstase cu atât mai puțin, îl știți foarte bine, am să-mi permit să citez câteva rânduri din prefața, în care am încercat să justific această inițiativă publicistică, și, o să-mi permit să-l contrazic pe dl Potra: nu este un volum omagial, este un volum a cărei apariție a coincis, poate în mod fericit cu aniversarea lui Adrian Năstase. „După apariția primelor două volume ale Dicționarului Politic, primul dedicat președintelui în exercițiu, Traian Băsescu, iar al doilea, primului președinte democrat al României, Ion Iliescu, a venit aproape firesc rândul lui Adrian Năstase. Despre aceste trei personalități ale politicii românești am scris mai mult decât despre altele, lor fiindu-le dedicat cel mai mare număr de puncte pe Y, publicate zilnic în ultimii 10 ani, de când am început acest epuizant exercițiu de disciplină gazetărească. Aș putea spune chiar, împrumutând un termen din recuzita comentatorilor sportivi, că avem de-a face cu o „tripletă de aur”. Sunt vedetele cele mai calificate ale unei competiții care se derulează non stop în fața noastră, și aș spune, pe seama noastră. Continuând paralela sportivă l-aș vedea pe președintele - jucător Traian Băsescu, ca pe un inter rătăcitor, bântuind de-a lungul și de-a latul peluzei politice, marcând din poziții imposibile și ratând ocazii clare de gol, la fel de periculos pentru poarta adversă, ca și pentru cea proprie.

Ion Iliescu este un apărător de profesie, deținător al artei de a temporiza atunci când jocul tinde să o ia razna, rămânând fidel echipei și nobilelor sale idealuri, chiar și când aceasta nu mai reușește să aplice principiile jocului colectiv.
Ei bine, Adrian Năstase este mijlocașul de deschidere, la fel de atent în apărare, pe cât de prudent în atac, cel care preia mingea din terenul propriu și construiește faze de atac, prin scheme îndelung repetate, pasând precis și așteptând cel mai favorabil moment pentru a trage la poartă și a marca.

Stimați invitați, mai multe lucruri despre carte nu mai am a vă spune. Am să-i predau ștafeta lui Octavian Știreanu."


Octavian Știreanu
Octavian_Stireanu"Pentru mine este o onoare deosebită să vorbesc într-o asemenea ambianță și la un asemenea moment cu multiple semnificații și emoționale, și nu numai. Cred că ar fi vorba de trei subiecte în acest eveniment, enumerându-le într-o ordine alfabetică. E vorba despre autorul cărții, apoi despre cartea însăși, și nu în ultimul rând despre personajul acestei cărți. Din rațiuni de politețe și de colegialitate am să fac câteva referiri la fiecare dintre aceste trei subiecte posibile. Și aș începe dând autorului ce este al său, sau invers, pentru că dacă n-ar fi fost această carte probabil că nici această întâlnire n-ar fi avut această aureolă de nobleță livrescă, să zic așa. Octavian Andronic are 40 de ani de gazetărie, distribuiți uniform în jurul anului 1989 – 20 de ani înainte, 20 de ani după. Îl invidiez întotdeauna cu pozitiv și cu deschisă admirație pentru mobilitatea lui formidabilă. Este un om multimedia complet: desenează, grafica lui o cunoașteți, valorează adesea cât un eseu, scrie cu o ritmicitate molipsitoare editoriale în fiecare zi, Punctul pe Y se cheamă această rubrică, și are o cretivitate și o imaginație absolut debordante. În contextul ăsta, faptul că i-a venit ideea acestui Dicționar Politic este cât se poate de naturală. Au apărut până acum 3 cărți, de asemenea în ordinea apariției: „B de la Băsescu”, „I de la Iliescu” și acum „N de la Năstase”. Fiind un spirit ludic prin excelență, el a încurcat cumva borcanele distribuțiilor acestor cărți, în sensul că la cartea despre Băsescu m-a pus pe mine să scriu prefața și la cartea despre dl Iliescu l-a pus pe dl profesor Boda să scrie prefața. Iar acum, la cartea despre dl Năstase, n-a pus-o pe Dorina Mihăilescu să zicem, ci pe Corina Crețu. În sfârșit, din acest melanj de spirite înalte, rezultă o imagine publicistică destul de interesantă, cartea ca atare. Cartea e o mărturie a unui deceniu, o mărturie desprinsă din situația României în ultimul deceniu, din 2000 până la zi. Aș spune că nu este deloc un omagiu adus lui Adrian Năstase. Numele lui Adrian Năstase apare în carte, în episoadele acestei cărți, pentru că personalitatea și omul politic Adrian Năstase a fost implicat, au fost implicate în tot ceea ce a fost major în viața societății românești din acest deceniu și nu numai. Mă refer doar la intervalul de timp de când Ando a început acest editorial. Numele Adrian Năstase deci este ca o particulă radioactivă care traversează această carte și de care te lovești vrând-nevrând, pentru că unde erau evenimentele majore legate de guvernarea din 2000-2004, sau ulterior din viața de partid, ș.a.m.d., numele lui Adrian Năstase era inevitabil prezent și inevitabil recognoscibil în această carte. Cum ar fi spus Bălcescu, prin urmare, aniversarea dlui Năstase nu fu doar cauza pentru scrierea acestei cărți, ci doar ocazia apariției. În sfârșit, despre personajul principal al cărții, îngăduiți-mi să mă alătur tuturor celor care deja au adresat felicitări, felicitările cuvenite. Aș vrea doar să subliniez un lucru care mi se pare extrem de semnificativ, și anume că dl Adrian Năstase a ales să serbeze chiar ziua calendaristică de naștere, aici, la Fundația Titulescu, și nu la Intercontinental. Că putea să facă invers: la Intercontinental să lanseze cartea, sau astăzi să fie la Intercontinental și duminică să lanseze cartea. Faptul că a ales această incintă atât de dragă, știu bine că atât de dragă, am recitit cumva poveste înființării Fundației, al readucerii osemitelor lui Titulescu în țară, ș.a.m.d., într-o asemenea aniversare, poate că spune tot despre personalitatea și despre omul luminat care este Adrian Năstase, înainte de a fi poiticianul redutabil pe care-l cunoaștem cu toții.

Vă mulțumesc mult pentru atenție!"


Ion Iliescu
Ion_Iliescu"În primul rând, la adresa celui care formează și obiectul cărții, pe lângă felicitările pe care le-am adresat deja, aș vrea să-l felicit și cu acest prilej și în acest cadru, că a ajuns la o vârstă care e considerată vârsta maturității depline. Când spiritul și înțelepciunea umană încearcă să domine forța fizică și impulsivitatea specifică tinereții. Dar pentru un om care a trecut printr-o viață atât de tumultoasă, este și o vârstă a tinereții. Eu pot sa spun, am această posibilitate, să privesc puțin retrospectiv că la 60 de ani am reîntinerit. Și am trecut prin, toată lumea știe, momente foarte tensionate cu o forță pe care nu o bănuiam, până să ajung la 60 de ani. Așa încât îi doresc lui Năstase să nu se considere bătrân la 60 de ani, ci poate încă la pragul unui nou început, care să pună în valoare tot ce a acumulat într-o viață atât de bogată. În al doilea rând, din cei 60 de ani, ultimii 20 de ani i-am petrecut împreună, într-o perioadă atât de agitată. Eu cred că Adrian Năstase a avut șansa vieții ca la vârsta de 40 de ani să treacă, iată, pe parcursul a 20 de ani printr-o experiență extraordinară și văd este politicianul român care a acumulat cea mai bogată experiență. Atunci imediat, din ianuarie, lucrând pe lângă CFSN, CPUN, a devenit secretarul cu probleme internaționale al FSN - ului. De pe această poziție, după alegerile din mai, a devenit Ministru de Externe. Iarăși după o perioadă importantă, dificilă, grea, și și-a valorificat niște calități proprii: și inteligență, și cultură, și aplecare spre deschidere, spre dialog, dialog politic, a dovedit veritabile calități de diplomat și și-a pus amprenta asupra revigorării și dinamizării activității, prea dificilă în problemele dialogului cu lumea, era la ordinea zilei. În aceeași perioadă a fost pus în fața unei alegeri, spargerea FSN-ului prin acțiunea lui Petre Roman și a oamenilor săi. A optat pentru direcția, cred eu, corectă, a devenit membru și fondator al FDSN-ului și a fost primul dintre președinți alături de dl Gherman și toată echipa de atunci. După alegerile din 92 a devenit președinte al Camerei Deputaților. O experiență nouă în viața parlamentară, calitățile de jurist l-au ajutat și i-au deschis alte posibilități, alte orizonturi, și i-au pus în valoare calitățile și din acest punct de vedere, în forumul acesta care aduna toate forțele politice, și atunci în Parlament erau vreo 14 partide politice, și dialogul politic era o chestiune esențială, dar și diplomația parlamentară care a căpătat virtuți noi. În fine, după 96 am intrat în opoziție. Eu cred că pentru viața politică de partid și pentru partidul nostru, partid de stânga, perioada de opoziție în 1996-2000 a fost deosebit de importantă pentru formarea noastră și pentru formarea unui spirit în viața noastră politică. A fost prim vicepreședinte, eu m-am reîntors în viața politică de partid, dar au fost 4 ani în care am acumulat și am pregătit apoi o victorie incontestabilă. Fiindcă am pornit greu, cu probleme, cu dificultăți, cu încercarea de spargere, cu previziunile celui care se ocupa cu asemenea chestiuni, că PDSR va dispare, APR-ul era forța care se anunța.

A demonstrat PDSR-ul capacitatea de a răspunde unor nevoi ale vremii. A fost perioada de vârf pentru Adrian Năstase. A devenit prim ministru și președinte al partidului. Cred că a fost una dintre perioadele cele mai reușite din punctul de vedere al guvernării țării. Și rămâne această guvernare ca un punct de reper, și un moment de reper pentru regenerarea vieții economice, pentru deschideri în plan internațional, intrarea în NATO, cele două obiective strategice majore pentru noi, negocierile cu UE, eram în pericol să pierdem acest contact. În 2002 se punea problema dacă România și Bulgaria rămân în pluton. Sau vor fi 10 iar noi să rămânem pentru un alt val, al doilea. A fost o bătălie extraordinară în care Guvernul și Năstase au demonstrat o mare capacitate organizatorică și o ordonare a activității guvernului, subordonată unor obiective precise. Și am reușit în 92, la Summit-ul de la Copenhaga să obținem formula 10+2, în 2002. Zece își încheiau negocierile, și apoi la Salonic a fost festivitatea de primire a lor. Cei doi – România și Bulgaria - primeau acest răgaz, până în 2004, să încheie toate negocierile, ș.a.m.d. Deci a fost o perioadă deosebit de importantă, sigur cu momentele ei slabe și cartea lui Andronic surprinde bine aceste convulsii interne, care țin și de raporturi umane, care țin de înțelegeri, de viziuni ale oamenilor și de foarte mulți factori, și cu unele slăbiciuni ale lui Năstase, care au apărut în evidență și care au însemnat irosirea unei șanse reale. Pentru că, închipuiți -vă România, după 2004, continuând o politică care a așezat țara pe o temelie nouă, solidă și de perspectivă. Dacă nu aveam acest accident din 2004, altfel arăta țara astăzi, dar ne revine aceasta tuturor, și partidului, și lui personal. Și Andronic surprinde aici câteva elemente esențiale. În fine, 2004, eșecul, pierderea alegerilor, Congresul din Aprilie 2005, iarăși o mare prostie a unor oameni lipsiți de gândire politică și de inteligență, și de responsabilitate politică, care vroiau să înnoiască partidul alungându-l pe președintele fondator. La ce slujea așa ceva? Și, iată, plătim acest lucru și astăzi. Pentru că nu numai ne-a costat perioada aceea de început de Opoziție, dar am pierdut și scrutinul următor. Și se prelungește o agonie nu numai a partidului și a spiritului românesc, dar a țării în general. Deci din acest punct de vedere, fără îndoială că Năstase este expresia sintetică a acestei experiențe comune și el personal a acumulat atâtea lucruri importante pentru el și pentru țară.

În fine, meritul cărții lui Octavian Andronic este de a putea surprinde aceste momente în formule sintetice. Este o microcronică a vieții politice din această perioadă la care se referă textele respective. Și selectând din toate cronicile lui, cele care aveau ca obiect personajul Năstase, reflectă în fond viața politică și convulsiile politice specifice ale acestei perioade. Eu m-aș referi și la relațiile noastre din acele vremuri. Noi ne-am cunoscut exact acum 20 de ani, deci imediat după Revoluție. Și în acești 20 de ani am parcurs împreună toate aceste momente. Suntem personalități diferite, caractere diferite cu trăsături diferite, din multe puncte de vedere. Dar ce ne-a unit, și ca generație, vreme de 20 de ani, dar și ca mod de comportare în general și ca personalități diferite, cred că ne-a unit în primul rând viziunea noastră comună asupra proceselor prin care trece lumea, prin care a trecut și trece societatea românească. Și, pe de altă parte, o calitate comună de ordin moral, dincolo de diferențe. Asta e viața, asta e societatea, asta înseamnă comunitate umană. Suntem comunitate, diferite entități. Ar fi plictisitoare lumea dacă am fi aceiași. Nu numai ca mentalitate, dar și ca fizionomie. Ce plictiseală a dracului ar fi să nu poți să discerni fizionomiile. Dar și ca gândire, să știi înainte și să spui ce gândește interlocutorul, nu? În asta constă frumusețea vieții, dar această frumusețe, această diversitate creează probleme, creează dificultăți, creează stări conflictuale. N-ai ce-i face. Și este forța morală a oamenilor să treacă peste aceste piedici, să găsească acel punct comun care să-i unească într-o acțiune comună, în interesul tuturor. Eu cred că noi am găsit acest limbaj comun, dincolo de ceea ce ne deosebește. Și ceea ce ne-a întărit relația – solidaritatea, și de unire spirituală în jurul unui crez politic și a unei viziuni despre viață. În asta constă în fond și forța partidelor politice, care dau esența vieții democratice și a confruntărilor politice dintr-o societate. Și cred că din acest punct de vedere am exersat, am experimentat această relație personală, pentru că viața ne-a oferit atâtea surprize. Au fost oameni pe care i-am ținut în brațe și care, vorba aia, ne-au oferit atâtea surprize. Deci în asta a constat forța acestei prietenii care s-a clădit în această peroadă. Aș surprinde două momente interesante din acest punct de vedere: în perioada cea mai bună a guvernării, elementele de tensiune care au apărut, alimentate de unii cu voință, cu interes, pentru a stimula, a alimenta stările tensionate între palatele de la guvernare – cei de la Victoria, cu cei din Cotroceni. Și încercarea de a întreține o rețea întreagă de asemenea elemente care să aducă elemente de adversitate și fricțiune, care ne-a costat foarte mult. Au fost momente care nu puteau fi evitate, și Andronic le surprinde bine. A fost momentul de slăbiciune când n-am știut să trecem peste aceste chestiuni, și asemenea binevoitori care întotdeauna roiesc în jurul oamenilor aflați la putere s-au găsit și atunci.
Și în fine, al doilea moment, Congresul din 2005, care a generat în tot partidul nostru o bulversare generală, care, iată, se menține și astăzi și nu-și mai revine partidul, a pierdut și ultimele alegeri. A fost o acțiune care ne-a costat pe noi, nu numai partidul nostru, nu numai stânga românească, dar care a adus daune societății românești.

În fine, ca să închei tot cu personajul în cauză, cu Adrian Năstase, mă bucur că la împlinirea vârstei de 60 de ani îl pot felicita și pentru faptul că a avut tăria morală, că după Aprilie 2005, a început o campanie întreagă, care s-a soldat și cu înlăturarea sa din conducerea Camerei Deputaților. Am trecut amândoi prin momente dificile din acest punct de vedere, când stăteam și ne gândeam dacă nu e cazul să părăsim partidul, eu la un moment dat, dacă n-aveam accidental de sănătate, care s-a soldat cu 6 stenturi, pe care le am acuma, poate că am și eu, deși la vârsta pe care o aveam, am și eu momente de impulsivitate. Și în momentul acela, dacă aveam tot echilibrul necesar poate că săvârșeam, provocam o ruptură, ca să deschid o nouă cale societății românești. Dar am fost obligat să mă opresc și să-mi văd de sănătate. Pe urmă am căutat o altă cale ca să redresăm situația de partid, s-a văzut că a fost o oblojeală care merge greu și astăzi. El a trecut prin această experiență, de altă natură, dar cu consecințe asemănătoare. Și el a stat la fel în fața unei asemenea cumpene. Aș vrea să-l felicit că după acest an de încercare a avut tăria morală să reziste, să-și păstreze echilibrul, să-și păstreze sănătatea mentală și să se prezinte cu un tonus necesar oricărui om politic, pentru că viața îți dă totdeauna multe necunoscute, important este să știi cum treci prin ele. Profesorul Ilie Gilbert, un român din Brazilia, pe care foarte multă lume îl cunoaște, făcea o distincție între politicieni și omul politic. Nu orice politician ajunge să fie om politic. Și mai mult, nu orice om politic ajunge la calitatea omului de stat. Și nu avem prea mulți oameni în politica românească care să fi afirmat asemenea calități. Eu cred că Adrian Năstase este unul dintre politicienii români care este un veritabil om politic și a dovedit certe calități de om de stat.

Felicitări!"


Adrian Năstase
Adrian_Nastase"Știu că așteptați să am un discurs foarte scurt. Eram tentat, în timp ce ascultam aceste interesante comentarii despre ultimii 20 de ani să frunzăresc cartea asta, să văd dacă nu cumva printre secretele C.I.A., se regăsesc și unele dintre răspunsuri. Dar, probabil că istoricii vor frunzări și cărțile acestea de istorie, de cronică până la urmă, cum este cartea lui Octavian Andronic, căruia vreau să-i mulțumesc foarte mult că m-a prins în insectarul lui: timp de 20 de ani, timp de 10 ani, mai ales, în ultima perioadă, o să vedeți. Am reacționat când dl professor Potra a spus că este o carte-omagiu. Din contră. Este o carte care n-a fost scrisă acum, este o carte adunată acum. Este o carte în care veți găsi și perioadele lui de simpatie pentru un palat, și perioadele lui de simpatie pentru alt palat. Și veți găsi o abordare extrem de echilibrată, într-o carte care vă prezintă până la urmă, viața politică românească, așa cum a fost, și într-un fel, ceea ce căutăm cu toții acum – nevoia unui echilibru și nevoia de a învăța din unele lucruri pe care în sfârșit, la o anumită vârstă sau în orice caz cu o anumită experiență putem să le privim altfel. Eu vreau să-I mulțumesc în mod deosebit că s-a aplecat acestui subiect, punând împreună niște fragmente dintr-un puzzle care altfel, ca o piesă luată la întâmplare, nu ar fi adus foarte multă bucurie privirii politice.

Vreau să-i mulțumesc de asemenea lui Tavi Știreanu și pentru că în ultima vreme l-am regăsit într-un fel într-o formulă care ne ajută acum să descoperim din trecut, și farmec intelectual, și vână politică. Eu cred că lucrul acesta contează și vreau să-I mulțumesc și pentru cuvintele pe care mi le-a dăruit astăzi, dar și pentru ceea ce înseamnă de fapt un mod de a privi după suferință și după durere, după experiență și după împliniri, cu mai multă înțelepciune viitorul.
Vreau să-i mulțumesc dlui președinte Iliescu, nu pentru cuvintele spuse astăzi, ci pentru că, dar sigur și pentru ele, dar în primul rând pentru ceea ce a însemnat o școală politică în care am avut prilejul să fiu într-o clasă specială, în care am putut să învăț extraordinar de mult. Probabil că neexistând încă o facultate pentru prim miniștri, neexistând încă școli speciale pentru șefi de partid, asta este o meserie care se fură. O meserie pe care într-un fel o dezvolți sau poți s-o capeți, sau poți să ajungi la un anumit nivel, învățând de la ceilalți. Iar eu am avut privilegiul într-adevăr, în acești 20 de ani, intrând în politică, să lucrez practic cu cel mai bun profesor de politică. Și cred și acum că România ar fi avut o șansă, poate mult mai bună, sigur mai bună, dacă am fi continuat pe un anumit drum de înțelepciune și de gradualitate, de normalitate. Chiar dacă, trebuie să recunoaștem unele dintre greșelile pe care le-am făcut, sau unele dintre neîmplinirile care ni s-au datorat. Sunt foarte bucuros că aici se găsesc diferite agenții, se găsesc oameni pe care i-am cunoscut înainte de 89 la Institutul de Cercetări Juridice, în diferite locuri, prieteni, sunt colegi de partid, sunt colegii mei din Prahova pe care îi salut și pe care mă bucur să-i văd aici în sediul acestei fundații extraordinare, care înseamnă până la urmă și România, înseamnă și Europa, înseamnă și fiecare provincie românească, înseamnă în același timp dorința de a ne lega de ceea ce este mai bun în jurul nostru.

Vreau de asemenea să le mulțumesc foștilor colegi de școală, colegilor de facultate, prietenilor de tot felul care m-au cunoscut cu bune și cu rele.

Cartea este într-adevăr o carte care coincide cumva și cu o anumită vârstă pe care n-o așteptam atât de repede, dar care iată a venit, și care îmi permite, îmi dă și posibilitatea unei priviri oarecum serene, o privire ceva mai relaxantă asupra ceea ce înseamnă mediul politic și în general ceea ce se întâmplă. Dar, spunea dl profesor, Potra, căruia îi mulțumesc pentru prietenie și pentru tot ceea ce a însemnat efortul de a ține în viață această fundație. Cineva, de curând, spunea că va tăia conturile pentru fundațiile, asociațiile de interes public. Fără să știe că această fundație trăiește fără nici un fel de sprijin de la Guvern, prin ajutorul și sprijinul unor colegi, și a unor prieteni, și prin eforturile unor oameni cum este și profesorul Potra. Vreau să-i mulțumesc și pentru faptul că am avut aici un loc în care să adunăm efortul de a privi în urmă, folosind ca pretext pe unul dintre cei mai mari diplomați români, pentru a învăța de la el, și pentru a transmite mai departe învățătura.

Prima dată m-am gândit că este vorba de cineva care a scris o carte, un articol, a citat ceva dintr-un articol de-al meu. Pe urmă am realizat că era vorba de o citație, nu de un citat.

Farmecul vieții politice la noi este acela că, iată, după 20 de ani de muncă în slujba statului, instituțiile importante de stat te invită să-ți petreci aniversarea respectivă împreună într-un loc atât de select cum este Înalta Curte de Casație și Justiție. Dar aceste lucruri fără îndoială intră la capitolul training, efortul de a învăța și probabil antrenamentul zilnic pe care trebuie să-l faci pentru a rezista în această cursă cu obstacole.

Eu vă promit să continui să scriu, să continui să gândesc, să continui să acționez și să ajung ca dl președinte Iliescu – la vârsta de 60 de ani se pregătesc cel mai bine revoluțiile, și faptul că în felul acesta, împreună, putem până la urmă să ne gândim la schimbările necesare. Probabil că ne dorim cu toții o revoluție a normalității, o revoluție a revenirii la normalitate. Este ceea ce am sugerat, ca să nu se înțeleagă greșit, cei care poate ar putea să asculte cu mai mult interes, decât unii dintre colegii care erau pe hol adineauri, discuțiile noastre, s-ar putea să înțeleagă și îi rog să înțeleagă în mod corect ceea ce am spus adineauri. Spuneam că voi vorbi scurt, nu știu să vorbesc de fapt foarte scurt pentru că fiind profesor de atâta vreme sunt programat pentru 50 de minute, uneori, cu eforturi mari reușesc să vorbesc doar o jumătate de oră. Dar vreau să vă mulțumesc încă o dată, vreau să vă precizez că autorul, nu sunt eu, ci este Octavian Andronic. Așa că, dacă veți dori autografe, vă rog să mergeți la el să vă dea autografele, poate scoatem o masă afară în curte, să fie mai răcoare. Să le semneze adevărat, așa cum trebuie, nu vă lăsați intimidați.

Vreau să vă spun că relația noastră de prietenie a pornit undeva în perioada în care efectuam stagiul militar împreună, și în București, dar și la Cincu. Cei care au făcut armata la Cincu iarna știu ce înseamnă de fapt o experiență de genul acesta și vreau să-i mulțumesc, cred că suntem cumva și noi între personajele cărții lui Petru Popescu “Dulce ca mierea e glonțul patriei”, între cei care reprezentau din când în când adversarul care trebuie să intre în război, sau cei care, din contră, reușesc să apere interesele patriei. Ceea ce este important este că noi suntem cu toții aici, parte a unui efort de bună credință, cred. Și chiar dacă trebuie să ne asumăm erori, greșeli pe parcurs, sunt absolut convins că suntem aici pentru că simțim la fel, pentru că dorim ca lucrurile să meargă mai bine în țara noastră, pentru că vrem ca lucrurile să se desfășoare la fel ca în alte țări, unde normalitatea înseamnă dialog, înseamnă prietenie, dincolo de dispute politice.

Eu vă mulțumesc foarte mult pentru dovada de prietenie de astăzi, vă promit să vă invit și la aniversările viitoare, până când vom reuși să trecem împreună secolul de singurătate, astfel încât să asigurăm pentru fiecare dintre noi în primul rând normalitatea în relațiile cu ceilalți.

Vă mulțumesc tuturor!"


Galerie foto:

N de la Nastase lansare de carte (01)
Adrian Năstase și Octavian Andronic

N de la Nastase lansare de carte (02)
Adrian Năstase și Ion Iliescu

N de la Nastase lansare de carte (03)
Adrian Năstase și Ion Iliescu

N de la Nastase lansare de carte (04)
George Potra
N de la Nastase lansare de carte (05)
Adrian Năstase și George Potra
N de la Nastase lansare de carte Ion Iliescu
Ion Iliescu
N de la Nastase lansare de carte Ion Iliescu (02)
Ion Iliescu vorbește invitaților
N de la Nastase lansare de carte Octavian Andronic (03)
Octavian Andronic
N de la Nastase lansare de carte Octavian Andronic (04)
Octavian Andronic
N de la Nastase lansare de carte Octavian Andronic (05)
Octavian Andronic
N de la Nastase lansare de carte Octavian Andronic si Octavian Stireanu
Octavian Andronic și Octavian Știreanu
N de la Nastase lansare de carte Octavian Stireanu (02)
Octavian Știreanu
N de la Nastase lansare de carte Adrian Nastase
Adrian Năstase, sărbătoritul zilei
N de la Nastase lansare de carte Octavian Andronic
Octavian Andronic
N de la Nastase lansare de carte Octavian Andronic (02)
Octavian Andronic
N de la Nastase lansare de carte Octavian Stireanu
Octavian Știreanu
  
[ Înapoi la Dicționar politic | Index secțiuni ]
Page created in 0.15523791313171 seconds.