Gherilla orgoliilor de partid [1]

Confruntat cu ofensiva aliată ce pare să nu aibă un scop mai important decât cel al schimbării președinților celor două Camere, președintele executiv al PSD și al Camerei Deputaților a făcut o declarație surprinzătoare: este gata să renunțe la calitatea de șef al Camerei, dacă partidul i-o va cere. Dar, pentru ca adversarii să nu se bucure degeaba, a venit cu o condiție: bineînțeles că înlocuitorul său va trebui să fie tot un pesedist!

Poziția dlui Năstase vine după ce domnii Geoană și Diaconescu au admis, în declarațiile lor, că PSD ar putea renunța la cele două poziții pe care le deține. Bănuiesc că raționamentul care a stat la baza acestor declarații este acela că, prin ocuparea pozițiilor nr. 2 și nr. 3 în stat, PSD-ul riscă să fie asimilat, într-un fel, actualei Puteri, cu care va trebui să împartă și decontul nerealizărilor.

Or, cu ce tupeu să vii și să spui că Alianța și-a bătut joc de alegători, oferindu-le o guvernare slabă și ne performantă, dacă tu ai fost acolo, în poziții din care ai fi putut să corectezi aceste erori? Evident, deci, că trecând peste orgoliile personale ale celor doi lideri care își ocupă pozițiile în urma unui scrutin la fel de democratic ca cel care l-a adus la putere pe Traian Băsescu, renunțarea la președinția - oricum, mai mult onorifică - legislativului ar putea să constituie un atu electoral în ofensiva pe care PSD ar trebui să o lanseze după ce-și va fi rezolvat problemele interne legate de corupție și va forța, la rândul său, alegerile anticipate, cel mai probabil la începutul lui 2007 - dacă vom rata termenul aderării.

Numai că această soluție este anulată tocmai de dl Năstase care nu concepe să-și lase locul pentru a se cuibări acolo doamna Muscă sau vreun alt domn liberal pentru că se pare că ăsta e algoritmul (președinția Senatului urmând a fi preluată de un democrat), el preferând un coleg de partid - poate chiar cel căruia, de fapt, i-a luat locul: Miron Mitrea.

Concluzia lui Adrian Năstase nu rezolvă, deci, problema de fond a PSD-ului, și anume autoritatea de partid. Opțiunea lui Geoană n-are, practic, nici o valabilitate dacă nu e împărtășită și de președintele executiv, iar trâmbițata 'curățenie în partid' vizează, aproape transparent, pe câțiva dintre liderii fără de care președintele nu poate face nici o mișcare.

De aceea, înclin să cred că în fața calculului rece al oportunităților, va avea câștig de cauză orgoliul de partid și, în absența consensului pe varianta de fond, partidul va fi obligat să se concentreze asupra luptei de gheril lă pentru păstrarea celor două posturi.
Publicat de : Octavian Andronic
Data publicării: 24 Aug 2005 - 06:00
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=7053&titlu=Gherilla_orgoliilor_de_partid