Adierea de bolșevism [1]

Petrecere la terasă, cu nevestele, antren, dans, glume, atmosferă destinsă. Personajele principale apar ca cei mai apropiați tovarăși de muncă și de luptă. A doua zi însă, unul îl dă în gât pe celălalt, cu argumentele principiilor de partid.

Scena pare desprinsă din istoria recentă a comunismului post-bolșevic, în care pacea și armonia dintre liderii angrenați în bătălia pentru putere se sfârșea brusc - tot așa, pe la orele dimineții devreme - cu arestări și puneri sub acuzare pentru deviaționism sau trădare.

E drept că pe Tăriceanu nu l-a arestat nimeni odată întors de la Neptun la București, dar dezvăluirile făcute de Traian Băsescu la radio și acuzele implicite pe care i le-a adus seamănă suspect de tare cu o punere sub acuzare, în cadru festiv.

Ceea ce nu se putea spune la masa de la Neptun, în prezența nevestelor, s-a putut spune pe post, cu aplombul pe care-l dă păstrarea neștirbită a direcției și a devotamentului politic față de cauză .

Până și amănuntele legate de întâlnirea premierului cu 'un om de afaceri, un ziarist și un reprezentant al unei transnaționale de țigări', în cursul căreia s-ar fi pus în aplicare trădarea anticipatelor pare desprinsă dintr-un același scenariu al 'puterii și adevărului': liderul maxim primește de la Securitate (sau de la unul dintre participanți? uneori planurile se suprapuneau) nota informativă referitoare la amintita întâlnire și la discuțiile purtate, pe care i-o pune, triumfător, în față, acuzatului!

Ce a vrut, de fapt, Traian Băsescu, cu această ofensivă atipică (sau tipică?) și cu modul în care a acționat? Să-l termine pe Tăriceanu, ca răzbunare pentru trădarea nobilelor idealuri ale anticipatelor? Să-i arate pisica, avertizându-l că toate mișcările îi sunt atent supravegheate de către 'comunitatea de informații' in spe, asupra căreia el n-are nici un control, și că nu are altă soluție decât să reia marșul disciplinat, la comenzile Cotrocenilor?

Destul de greu de înțeles, ca mai tot ce face președintele, aflat într-o goană aproape disperată pentru controlul cât mai deplin al pârghiilor puterii. Un control, însă, pentru care nu dispune de instrumentele pe care le aveau înaintașii săi din nomenclatura radicală de partid, când orice eroare sau suspiciune era plătită cu viața.

Ambiția lui Traian Băsescu de a curăța sistemul cu orice mijloace este, până la un punct, notabilă, dar neconformă cu principiile democratice, care implic ă respectarea regulilor jocului. Or, dacă în relația cu partenerii, președintele uzează de asemenea mijloace, este lesne de imaginat la ce ar recurge într-o dispută directă cu adversarii declarați.

Adierea de bolșevism, care se face simțită în societate și, mai ales, în presa subordonată Puterii (mai numeroasă și mai violentă ca oricând) îmi dă adesea fiori reci și aproape că mă convinge că lumea nu învață nimic din lecțiile istoriei, tentația repetării erorilor fiind prezentă în subconștientul colectiv.
Publicat de : Octavian Andronic
Data publicării: 10 Aug 2005 - 05:56
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6552&titlu=Adierea_de_bolsevism