Pe axă și pe de lături [1]

În primele șase luni de muncă, președintele Traian Băsescu a consumat cea mai mare cantitate de energie pe vizitele în străinătate, menite, potrivit propriilor declarații, să “așeze” politica externă a noii administrații de la București în matca strategică a “axei Washington-Londra” și a importanței Mării Negre.

Peregrinările șefului statului au început, în ianuarie, cu vecinătatea apropiată, la Chișinău și, apoi, la Kiev, cu prilejul învestirii în funcție a confratelui “portocaliu”, Victor Iușcenko. Pe 31 ale lunii, a urmat prima verigă a axei – vizită oficială în Marea Britanie, la Tony Blair. Înainte să meargă la Washington, Traian Băsescu s-a gândit că n-ar strica să dea o fugă la Moscova, pentru a-l cunoaște pe Vladimir Putin și a-l asigura de bunele intenții ale noii puteri instalate în România (15 februarie). La Casa Albă a fost primit la începutul lui martie, lună în care și-a făcut timp să-i viziteze pe Silvio Berlusconi și pe Gerhard Schroeder, ultimul – destul de iritat din cauza declarațiilor românului de fidelitate necondiționată față de SUA și Marea Britanie. Luna iunie l-a prins pe președinte taman în Japonia, unde s-a văzut cu Împăratul și cu premierul Junichiro Koizumi. Vizitelor cu caracter bilateral li se adaugă plecările prilejuite de feluritele summituri și forumuri ale organizațiilor internaționale din care România face parte, dar și festivități și ceremonii (sărbătorirea a 60 de ani de la victoria Armatei Roșii, la Moscova, ori funeraliile Papei Ioan Paul Al Doilea).

Prin țară, Traian Băsescu n-a prea umblat. A fost la Iași, pe 24 ianuarie, la festivitățile dedicate Unirii de la 1859, la Timișoara, pentru aniversarea Proclamației anticomuniste și de două ori la prima dragoste – Portul Constanța – pentru o fregată și niscai ceremonii soldățești. Probabil că, în a doua parte a anului, își va aduce aminte de unul din sensurile sintagmei “președinte implicat”, și se va mișca mai mult prin spațiul dintre Dunăre, Carpați și Marea Neagră.
O criză da, una ba
Traian Băsescu se simte bine în timpul crizelor, iar ultimele șase luni au arătat că omul este un bun gestionar al acestor situații extreme. Abstracție făcând de aspectele dubioase ale afacerii, pe care n-a vrut sau n-a știut să le lămurească, șeful statului a rezolvat cu succes criza ostaticilor, în condițiile în care, punându-se moț în fruntea grupului operativ de la Cotroceni, își asuma un risc politic uriaș în caz de eșec. În schimb, de cea de a doua criză majoră care a lovit România în ultima jumătate de an – inundațiile din Banat –, mult mai serioasă decât răpirea celor trei jurnaliști, președintele s-a ținut departe. Și din cauza faptului că nu el, ci Guvernul avea competența să o rezolve, dar și pentru că instinctul său politic dezvoltat i-a șoptit că, implicându-se din considerente de imagine într-o situație greu de gestionat, ar avea mai degrabă de pierdut decât de câștigat.
Semințe de scandal
Pe scena politică, președintele a acționat, deocamdată, nu ca un gestionar de crize, ci ca un provocator al acestora. De la începutul anului, periodic, Traian Băsescu lansează teme menite să tulbure tihna fragilei coaliții guvernamentale. Au fost, mai întâi, alegerile anticipate și “soluția imorală PUR”, care aproape că au aruncat partidul de buzunar al lui Dan Voiculescu afară de la guvernare și au creat prima divergență majoră cu PNL. A urmat controversata comunitate de informații pusă sub comanda exclusivă a Palatului Cotroceni, de natură să sporească tensiunile cu premierul și cu liberalii. În fine, ultima “minicriză” generată de președinte a izbucnit la numirea de către Parlament a consiliilor de administrație ale Radioului și Televiziunii publice. Hotărând – absolut corect, de altfel – să nu uzeze de prerogativa legală de a numi reprezentanți în amintitele consilii, pentru a depolitiza odată cele două instituții, Traian Băsescu nu i-a anunțat pe liberali și pe pediști de intențiile sale decât târziu, atunci când mecanismul parlamentar se pusese deja în mișcare. Rezultatul – prinși în ofsaid, pediștii au întors-o cu 180 de grade, și-au retras, și ei, oamenii din consilii, iar liberalii conduc acum niște organisme în care sunt minoritari în raport cu… PSD.
Pentru servicii mumă, pentru Justiție ciumă
Două zone instituționale au făcut obiectul atenției sporite a lui Traian Băsescu în ultimele șase luni: Justiția și serviciile secrete. Demersurile sale de curățare a Justiției de corupție și influență politică au îmbrăcat când forma neconstituțională a amenințărilor de început de mandat, când forma contestată din pachetul de legi asupra căruia Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului, potrivit căruia, de pildă, procurorii șefi sunt numiți și revocați de președinte, la propunerea ministrului Justiției. Cu serviciile secrete, șeful statului s-a purtat cu mănuși, neratând nici o ocazie de a le lăuda competența, apogeul elogiilor fiind atins cu prilejul crizei ostaticilor. Adevăratele intenții ale lui Traian Băsescu în privința celor două tipuri de instituții rămân un mister pe care doar el însuși îl poate deconspira, după anunțatele vizite de bilanț, operate la împlinirea fatidicului termen de șase luni.
Publicat de : Alin BOGDAN
Data publicării: 05 Iul 2005 - 08:39
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=5615&titlu=Pe_axa_si_pe_de_laturi