"Darea in plata poate insemna aducerea contractelor vechi in legalitate"

     * Asociatiile de consumatori: "Imprumuturile de nevoi personale cu ipoteca nu erau legiferate cand au fost acordate; ele au fost date in baza propriilor reglementari bancare, cu acordul BNR"
     * Zamfir: "Temerile consumatorilor sunt perfect indreptatite"
       Clientii bancari cer ca Legea darii in plata sa se aplice tuturor contractelor de credit de nevoi personale garantate cu ipoteca, nu doar celor care vizeaza constructia sau amenajarea unei locuinte, altfel modul de aplicare a legii ar fi discriminatoriu

.
     Cinci asociatii de consumatori au formulat o ampla scrisoare deschisa adresata deputatilor din Comisia Juridica, in urma anuntului facut de deputatul liberal Daniel Catalin Zamfir, initiatorul proiectului de lege, care a spus ca i-a convins pe colegii sai din PSD ca legea sa poata fi aplicata si celor care au contractat imprumuturi de nevoi personale destinate ridicarii sau refacerii unei locuinte.
     Consumatorii au evidentiat, in scrisoarea lor, ca imprumuturile de nevoi personale garantate cu ipoteca nu erau legiferate la momentul cand au fost acordate, in perioada 2007-2008 existand reglementari doar pentru creditele de consum si pentru cele ipotecare. Clientii arata, astfel, ca "imprumuturile de nevoi personale cu ipoteca au fost date cu incalcarea legii".
     Daniel Zamfir considera ca temerile consumatorilor sunt perfect indreptatite, adaugand: "Asociatiile semnatare sustin ca Legea darii in plata sa se aplice si acestor credite de nevoi personale cu ipoteca. Atata vreme cat banca a considerat ca ipoteca este acoperitoare pentru valoarea creditului, iar principiul nostru este ca banca sa imparta riscul cu clientul, Legea ar trebui sa acopere si aceste imprumuturi. Nu putem, pentru cativa oameni care poate ca s-au imprumutat la banca sa joace la cazinou, sa excludem din lege o majoritate. Ar fi o mare nedreptate. Pentru cei care trebuie exclusi din lege am introdus plafon".
     Fostul bancher Radu Georgescu opineaza ca este legitim ca Parlamentul sa doreasca delimitarea cazurilor. "In orice caz, daca in perioada respectiva s-a produs o anomalie, atunci o situatie anormala nu poate fi reglementata printr-o lege normala", conchide domnia sa.
     
     *  *  * 
     
     Scrisoarea consumatorilor
     "(...) Pentru «dobandirea sau mentinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren si/sau unei constructii, realizate sau care urmeaza sa se realizeze, precum si creditul acordat in scopul reabilitarii, modernizarii, consolidarii sau extinderii unei constructii», bancile din Romania trebuia sa acorde credite ipotecare pentru investitii imobiliare, conform Legii nr. 190/1999 si Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar ale BNR.
     Institutiile de credit au acordat in perioada 2007-2008 un numar foarte mare de credite pe care imprumutatii le-au utilizat in scopurile mai sus mentionate, incheind insa cu acestia conventii/contracte de credit avand ca obiect «nevoi personale», «acoperire cheltuieli curente», «nevoi nenominalizate» si altele, cu ipoteca asupra unui bun imobil aflat cel mai adesea in proprietatea familiei titularului de credit, uneori in proprietatea altor persoane care au acceptat sa devina garanti ipotecari ai imprumutatului.
     Desi denumite ca atare, aceste credite nu sunt credite de nevoi personale in sensul Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice si in sensul Normelor BNR, intrucat depaseau 20.000 euro si au fost acordate pe o perioada care depasea 5-10 ani (perioada de creditare pentru un credit de nevoi personale).
     Edificator in acest sens este chiar textul Legii creditului de consum.
     «Art. 3. - (1) Prezenta lege nu se aplica:
     a) contractelor de credit sau contractelor prin care se acorda creditele destinate in principal sa permita achizitionarea sau mentinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren ori constructie realizata sau care urmeaza sa fie realizata in baza unui proiect;
     b) contractelor de credit acordate in scopul renovarii, reconsolidarii sau imbunatatirii unei constructii;
     k) contractelor de credit sau prin care se angajeaza sa acorde credit, garantate prin ipoteca asupra unui bun imobil, in masura in care acestea nu sunt deja exceptate conform lit. a) si b), dispozitiile art. 5 aplicandu-se in mod corespunzator;
     g) contractelor de credit pentru valori mai mici decat suma de 200 euro sau mai mari de 20.000 euro».
     Prin urmare, desi denumite de catre institutiile de credit «credite de nevoi personale» - nu sunt credite de nevoi personale in sensul legii care reglementa acest tip de credite si nici in sensul normelor BNR! Putem banui motivele pentru care in loc sa acorde credite ipotecare pentru investitii imobiliare, asa cum le-a fost solicitat (stim cu totii ca asa incepe orice discutie cu ofiterul de credit - «doresc un credit»- «pentru ce?»- «sa imi cumpar/construiesc o casa»...), bancile au preferat sa acorde acest tip de credit cu ipoteca deghizat in credit de nevoi personale.
     Un prim motiv ar fi acela ca in primavara lui 2007, inainte de boom-ul creditarii, BNR abroga Norma nr. 10 din 27 Iulie 2005 (...) privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice care obliga bancile sa incadreze un credit intr-una din cele doua categorii: de consum sau pentru investitii imobiliare:
     «Art. 2. - (1) Institutiile de credit sunt obligate sa incadreze creditele destinate persoanelor fizice in una dintre urmatoarele categorii:
     a) credit de consum - reprezinta orice credit contractat de o persoana fizica in vederea satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului si/sau ale familiei acestuia ori pentru achizitionarea de bunuri, altele decat cele care se circumscriu unei investitii imobiliare, in sensul prevazut la lit. b);
     b) credit pentru investitii imobiliare - reprezinta orice credit contractat de o persoana fizica, inclusiv credit ipotecar, avand ca destinatie dobandirea sau mentinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren si/sau unei constructii, realizate sau care urmeaza sa se realizeze, precum si creditul acordat in scopul reabilitarii, modernizarii, consolidarii sau extinderii unei constructii ori pentru viabilizarea unui teren.
     (2) Incadrarea creditelor de refinantare potrivit alin. (1) se va realiza in functie de categoria creditului initial a carui rambursare este astfel finantata».
     Prin Regulamentul nr.3/2007 al BNR, dispare obligativitatea bancilor de a incadra creditul intr-una din cele doua categorii reglementate fiecare de o lege speciala, astfel incat creditele se acorda conform reglementarilor interne ale imprumutatorilor care prevad conditiile de acordare, tipul de credit si gradul de indatorare:
     Regulament nr. 3 din 12 martie 2007 (...)
     «CAPITOLUL II
     Dispozitii privind finantarea persoanelor fizice
     Art. 2. - Acordarea, garantarea si derularea creditelor destinate persoanelor fizice se realizeaza pe baza contractuala, in conformitate cu reglementarile interne ale imprumutatorilor, aprobate de organele competente conform prevederilor actelor constitutive, in cazul imprumutatorilor persoane juridice romane, si, respectiv, de organele statutare, in cazul sucursalelor imprumutatorilor persoane juridice straine.
     Art. 3. - (1) Imprumutatorii desfasoara activitatea de creditare a persoanelor fizice pe baza reglementarilor proprii validate de Banca Nationala a Romaniei - Directia supraveghere.
     Art. 4. - Imprumutatorii stabilesc in cadrul reglementarilor interne, in concordanta cu profilul si strategia lor de risc, cel putin urmatoarele:
     a) modalitatea de organizare a activitatii de acordare si derulare a creditelor destinate persoanelor fizice si, dupa caz, conditiile de garantare pentru fiecare tip de credit;
     b) categoriile de clienti eligibili pentru finantare;
     c) procedura de clasificare a clientelei-tinta pe categorii de risc de nerambursare, fundamentat pe profilul general de risc al imprumutatorului;
     d) categoriile de venituri considerate eligibile de catre imprumutator, diferentiat pe categorii de clientela, precum si coeficientii de ajustare aferenti in functie de gradul de certitudine si de caracterul de permanenta ale acestora;
     e) categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile in scopul determinarii gradului total de indatorare, incluzand cel putin cheltuielile de subzistenta si angajamentele de plata altele decat cele de natura creditului;
     f) nivelurile maxime admise pentru gradul total de indatorare, diferentiat pe categoriile de clientela, si fundamentarea nivelurilor stabilite; gradul total de indatorare se determina, ca pondere a angajamentelor totale de plata decurgand din credite sau alte finantari rambursabile in veniturile eligibile, din care s-au dedus cheltuielile prevazute la lit. e);
     g) metodologia de reconsiderare periodica a coeficientilor de ajustare a veniturilor si nivelurilor maxime admise pentru gradul de indatorare, in vederea asigurarii acuratetei acestora pe o baza continua.
     Art. 6. - Pana la indeplinirea conditiei prevazute la alin. (1) al art. 3, imprumutatorii care la data intrarii in vigoare a prezentului regulament desfasoara activitate de creditare a persoanelor fizice aplica normele interne de creditare in vigoare la data publicarii prezentului regulament, nivelul maxim al gradului de indatorare fiind limitat la 40%».
     Asa se face ca apare pe piata, e adevarat - cu acordul BNR, conform art. 3 (1) - un nou tip de credit - creditul de nevoi personale garantat cu ipoteca, creste gradul de indatorare nepermis de mult, se strecoara clauze abuzive... totul in baza reglementarilor interne ale imprumutatorilor, in goana acestora dupa profit, pozitii mai inalte in top, cota de piata etc.
     Acest tip de credit nu este reglementat nici de Legea nr. 289/2004, din 24/06/2004, Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 319 din 23/04/2008, privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, nici de Legea nr. 190/1999 privind Creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, neincadrandu-se in conditia acestei legi: Creditul ipotecar pentru investitii imobiliare va fi garantat prin ipoteci, asupra imobilului - teren sau constructii - pentru care se acorda creditul.
     In urma cu un an, aflam de la audierile BNR ca doar 20% din totalul creditelor il reprezinta creditele ipotecare imobiliare. Tot de la BNR aflam ca in totalul creditelor exista 140.000 de credite acordate prin programul Prima Casa. De asemenea, intr-o declaratie, domnul Cinteza arata la sfarsitul anului trecut ca:
     «De fapt, evidentele arata ca numarul total de CNP-uri care inregistreaza credite ipotecare este de 316.052. Din acest total, 177.576 de imprumuturi au fost luate pentru achizitionarea unui activ imobiliar. Restul sunt credite de consum garantate».
     Cifrele vehiculate ne debusoleaza! 177.576 pentru active imobiliare, incluzand creditele pentru Prima casa?! Cu atat mai mult cu cat nu am reusit sa aflam de la BNR, explicit, care este totalul creditelor de consum garantate si mai ales de ce ar fi garantate daca reprezinta, real, credite de consum!!!
     La fel cum nu am reusit sa aflam daca aceste statistici includ sau nu creditele exportate! Data fiind aceasta secretomanie si in lipsa unor informatii concrete, noi putem doar estima ca exista sute de mii de credite in derulare, care au avut ca destinatie cumpararea/construirea unei locuinte! Mult sub jumatate insa din titularii acestor credite sunt titularii unui contract din care sa rezulte destinatia creditului!
     Domnilor deputati,
     Intelegem si este de apreciat ca domniile voastre doriti sa excludeti de la aplicarea legii «smecherii»! Ati reusit, prin introducerea plafonului, sa ii eliminati pe toti smecherii care au contractat credite de valoare mare, expresie a standardelor lor mai inalte de viata/conditii de locuit. Insa consideram ca in demersul de a elimina si a-i penaliza in felul acesta si pe «smecherasi», respectiv pe acele persoane iresponsabile care s-au imprumutat pe o perioada de 20-30 ani si au folosit banii pentru a-si cumpara masini de lux, excursii in locuri exotice, pentru shopping sau pentru a-i juca la casino (pentru ca acestea sunt exemplele pe care domniile voastre le-ati dat - precum, inaintea dumneavoastra, avocatii de banci - adversarii nostri in procesele pe clauze abuzive), veti face inaplicabila legea pentru un numar foarte mare de persoane care s-au imprumutat pentru o locuinta insa in contractul lor de credit nu se mentioneaza acest lucru!!!
     Nu este vina persoanei care s-a imprumutat pentru o locuinta ca pe contractul sau de credit scrie «de nevoi personale»! Asa cum bine cunoasteti, aceste contracte de credit sunt contracte de adeziune, formulate de creditor, imprumutatul neavand niciun cuvant de spus in privinta formularilor. «Nevoile personale» sunt diverse, la fel ca oamenii care le genereaza, insa a spune despre un credit de zeci de mii de euro ca e acordat pe 25 ani unei persoane cu venituri medii, in vederea «acoperirii cheltuielilor curente», ar trebui sa va ridice un semn de intrebare! Ce nevoi personale de 200.000 CHF ar putea avea doi soti bugetari?! Care ar putea fi «cheltuielile curente» ale unei familii ale caror venituri totalizeaza 3000 lei/luna? Printr-un acelasi tip de contract de «nevoi personale garantat cu ipoteca» se prea poate sa se fi finantat nevoi personale obscen de scumpe, dar aveti in vedere ca exemplelor pe care domniile voastre le imaginati (sau poate le cunoasteti), putem opune alte exemple reale, dovedite cu documente! Astfel, unor operatii estetice si danturi hollywoodiene finantate prin credite bancare, noi opunem cazuri reale ale unor persoane care s-au imprumutat pentru a-si salva copiii sau parintii prin interventii chirurgicale si tratamente pentru care si-au ipotecat casele. Unor excursii fabuloase facute pe banii bancii, noi putem sa opunem nevoia de a se muta in alt oras pentru a scapa de un sot si tata abuziv. Unor limuzine si ambarcatiuni, noi va opunem un apartament confort redus la etajul 10 al unui bloc comunist sau nou si plin de vicii ascunse. Exemplele pot continua, dar sa ne aducem aminte de ce ne invata juristii:
     Ca «norma juridica are un caracter general si impersonal. Dreptul se randuieste nu pentru fiecare om in parte, ci pentru toti - Ulpianus. Legea - considera Aristotel - trebuie sa dispuna absolut intr-un mod general, pe cand actele omenesti reprezinta cazuri particulare. Generalitatea si impersonalitatea unei norme juridice nu presupun cuprinderea tuturor cazurilor si nici a tuturor situatiilor in care se poate afla un subiect. Intrucat norma juridica nu poate fi pe gustul fiecarui subiect, ea tinde sa fie, cel putin, pe gustul a cat mai multora» Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului, pag.124.
     «Neque leges ita scribi possunt, ut omnes casus qui quandoque incidetiat comprehendantur, sed suficit la quae plerum accidunt continert» (legile nu pot fi scrise astfel incat sa cuprinda toate cazurile care s-ar fi ivit vreodata, dar este suficient ca ele sa includa ceea ce se intampla de cele mai multe ori), scria profesorul de drept Nicolae Popa, judecator CCR si presedinte al ICCJ, citandu-l pe Iulianus.
     Prin urmare, daca domniile voastre aveti cunostinta despre tot atatea cazuri de smecherasi cu bolid, ambarcatiune, silicoane si alte delicateturi pe banii bancilor - desi aceste persoane nu au fost si nici nu vor fi obligate vreodata sa justifice cheltuirea sumelor imprumutate, ci in cazul in care nu isi mai platesc ratele vor avea aceesi soarta cu persoanele despre care facem noi vorbire, garantia va fi executata si banca le va popri veniturile pana la adanci batranete - pe cate avem noi despre persoane care s-au imprumutat in vederea achizitionarii/construirii unei locuinte... gasim pe undeva firesc sa nu doriti ca acestia «sa beneficieze» de legea darii in plata, dar gasim nedrept ca oamenii carora li s-a etichetat (cu incalcarea legii!) creditul ca fiind de nevoi personale, sa fie si ei pedepsiti!
     Binevoieste BNR sa va raspunda cu date concrete la intrebarea: Cate credite de nevoi personale/acoperire cheltuieli curente, garantate cu ipoteca asupra unui bun imobil, acordate pe 20-25-30 ani sunt? Pentru ca Legea 190/1999 prevedea la Art. 2. ca imprumutul ipotecar pentru investitii imobiliare se acorda pe o perioada de minimum 5 ani pentru persoanele juridice si de minimum 10 ani pentru persoanele fizice.
     Iar Normele BNR aratau ca un credit de nevoi personale se acorda pentru mai putin de 20.000 euro si pentru maxim 5 ani (actual) - 10 ani (in trecut).
     Cate asemena credite carora nu li se aplica nici legea creditului imobiliar si nici legea creditului de consum s-au acordat in 2007-2008 si de ce oare normele interne ale bancilor au «scapat» din vedere prevederile acestor doua legi care reglementau la acea vreme cele doua tipuri de credit pentru a permite acest tip de credit nou «de consum/nevoi personale garantat cu ipoteca»? Daca cifrele, tinute la secret de BNR, vor arata - ceea ce noi presupunem, bazandu-ne pe realitatea pe care o studiem de sase ani de cand ne luptam cu clauzele abuzive din contractele de credit ale romanilor - ca sunt zeci de mii de persoane in aceasta situatie, dati-ne voie sa ne exprimam regretul ca in dorinta de a-i exclude/penaliza pe niste iresponsabili, legiuitorul ii nedreptateste pe acesti consumatori care nu au alta vina decat aceea ca pe contractul lor nu scrie ipotecar - imobiliar!
     Ce le veti putea raspunde acestor oameni? Ca au avut ghinion? Ei vor fi in situatia de a li se contesta de catre banca stingerea datoriei prin darea in plata a bunului ipotecat pe motiv ca banca le-a acordat un credit «pentru acoperire cheltuieli curente», «nevoi nenominalizate»...si vor trebui sa faca dovada ca, de fapt, banii s-au dus pe o casa!
     Stiti prea bine ca in instanta, «ceea ce nu se poate proba, nu exista!». Banca insa «probeaza» cu insusi contractul de credit al carui obiect este finantarea unor nevoi personale/cheltuieli curente, ca ea a oferit un credit la care legea darii in plata nu se refera, decat daca clientul demonstreaza ca a fost «in vederea achizitionarii, construirii, amenajarii unei locuinte»...
     Cum va face o persoana dovada ca si-a construit o casa in regie proprie? A pastrat timp de 8-9 ani toate facturile si chitantele? Cum va face altcineva dovada ca «nevoile personale» reprezentau de fapt avansul sau completarea sumei acordate prin credit ipotecar spre a plati pretul solicitat de vanzator? De ce trebuie sa ajunga acesti oameni sa probeze in fata judecatorului cum au cheltuit banii din credit, pentru ca banca le-a incadrat «gresit» si din ratiuni numai de ea stiute la «nevoi personale»?! Ce se intampla daca nu pot proba ca banii din credit s-au dus integral intr-o casa, desi asa au stat lucrurile, acum - la distanta de 8-9 ani de la momentul achizitiei/construirii?! Isi va invoca senina banca propria culpa in fata instantei? Va spune banca, oare, ca acel credit i-a fost solicitat de catre client pentru o casa, dar ea l-a oferit deghizat intr-un credit de nevoi personale?
     Probabil ca era mult mai confortabil pentru creditor sa scape de ingradirile legii creditului ipotecar care restrictiona numarul comisioanelor, impunea precizarea DAE si explicitarea formulei dobanzii, precum si a costurilor totale ale creditului! Probabil si normele BNR le dadeau prea mult de lucru cu asemenea credite si si-au spus ca pot percepe comisioane de monitorizare credit, administrare, gestiune, risc si fara contraprestatie si prea mult efort, dupa cum se poate vedea mai jos:
     Norma metodologica nr. 3 din 17 aprilie 2000 de aplicare a Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare
     «Art. 10. - Suma creditului acordat va fi pusa la dispozitie imprumutatului, esalonat sau integral, in conformitate cu prevederile contractului de credit ipotecar. In cazul creditelor ipotecare acordate pentru cumpararea imobilelor, sumele respective vor fi virate, la indicatia imprumutatului, intr-un cont deschis pe numele vanzatorului. In cazul creditelor ipotecare pentru construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor sumele vor fi avansate constructorului la indicatia imprumutatului, in conformitate cu planul de finantare intocmit in acest scop.
     Art. 11. - Pe durata creditului ipotecar, imprumutatorii au obligatia sa urmareasca indeplinirea conditiilor prevazute in contractul de credit ipotecar, referitoare la: destinatia sumelor avansate, planul de finantare intocmit in cazul creditelor acordate pentru construirea, reabilitarea, consolidarea si extinderea imobilelor si rambursarea la scadenta a ratelor de credit si de plata a dobanzii aferente, precum si bonitatea imprumutatului.
     Art. 12. (1) - Pentru sumele care au fost puse la dispozitie imprumutatului, esalonat sau integral, acesta trebuie sa prezinte imprumutatorului documente, precum: contract de vanzare-cumparare, facturi fiscale, chitante fiscale care sa ateste utilizarea creditului ipotecar pentru destinatia stabilita in contractul de credit ipotecar. (2) In cazul creditelor ipotecare acordate pentru construirea, reabilitarea, consolidarea si extinderea imobilelor, inspectorii de credite vor verifica, cel putin o data la 3 luni, incadrarea constructorului in graficul de executie al lucrarilor. In cazul creditelor ipotecare acordate pe baza unui plan de finantare, inspectorul de credit va verifica modul in care sunt indeplinite conditiile cuprinse in planul de finantare, in special cele referitoare la valoarea sumelor avansate si la termenele de executie. (3) In cazuri justificate, imprumutatorii pot suplimenta creditele ipotecare deja acordate, cu respectarea in mod corespunzator a conditiilor prevazute la art. 6-10.
     Art. 13. - Pe durata derularii creditului ipotecar, inspectorii de credit vor urmari in permanenta bonitatea beneficiarilor de credit ipotecar, in vederea evaluarii modificarilor intervenite in situatia financiara a imprumutatului. Prin normele interne de lucru, se vor stabili atat documentele, cum sunt bilantul contabil, balanta de verificare, declaratia de venit, cat si periodicitatea cu care acestea trebuie prezentate imprumutatorului. Pe baza datelor inscrise in aceste documente, precum si a celor obtinute din alte surse, imprumutatorul va evalua pe toata durata derularii creditului ipotecar, capacitatea imprumutatului de a rambursa la scadenta ratele de credit si de dobanda».
     Norma nr. 16 din 18 decembrie 2003 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice nr. 3/2000 de aplicare a Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare
     «Art. 6. (1) - Creditele ipotecare se acorda pe baza de contract de credit ipotecar prin care se stabilesc cel putin conditiile de scadenta, dobanda si valoare a garantiilor, precum si clauzele referitoare la neonorarea la scadenta a principalului si/sau a dobanzii. (2) Valoarea unui credit ipotecar nu poate depasi 75% din valoarea imobilului pentru achizitionarea caruia se solicita creditul si/sau din valoarea devizului estimativ, astfel incat valoarea garantiilor, prevazuta in raportul de evaluare intocmit in conditiile art. 8 alin. (2), sa nu fie mai mica de 133% din valoarea utilizata a creditului ipotecar.
     Liniuta a treia de la litera a) a alineatului (1) al articolului 8 va avea urmatorul cuprins:
     - informatii despre bonitatea solicitantului. In acest scop se face o analiza comparativa intre veniturile solicitantului, inclusiv cele ale membrilor familiei sale, si angajamentele de plata asumate. La evaluarea bonitatii solicitantului se are in vedere ca ratele de platit, respectiv principalul si dobanda, sa reprezinte cel mult 35% din veniturile nete ale solicitantului si ale familiei sale, calculate ca diferenta intre veniturile totale si angajamentele asumate evidentiate in declaratia prevazuta la art. 7 lit. a) liniuta a 3-a.
     Art. IV. - Prezentele norme intra in vigoare incepand cu data de 1 februarie 2004».
     Domnilor deputati,
     Constatam cu surpiza ca desi textul legii a fost analizat si dezbatut, in repetate randuri, in comisiile de specialitate si a trecut de trei ori prin votul plenului Senatului si al Camerei Deputatilor, nimeni (in afara de reprezentantii bancilor) nu a avut ceva de obiectat! Ne ingrijoreaza inconsecventa! Pe ultima suta de metri se aduc insa modificari sub pretextul imbunatatirii textului sau al excluderii smecherilor si pentru a da o tenta sociala legii!
     Domnilor deputati,
     Aceasta lege nu este o lege de «protectie sociala»! Acesti oameni nu sunt cazuri sociale! Sunt oameni care au si 2 sau 3 slujbe pentru a-si putea plati ratele! Nu este vina lor ca euro si francul elvetian au crescut. Nu este vina lor ca in timp ce valutele cresteau, bancile au crescut si ele dobanzile in baza unor clauze abuzive. Nu este vina lor ca apartamentul cumparat cu 100.000 euro a ajuns sa valoreze jumatate din valoarea evaluata la acordarea creditului, iar in cazul unei executari silite s-ar vinde la un pret mai mic decat valoarea de piata! Nu este vina lor ca la 6-7 ani de cand ANPC a fost sesizat si a constatat ca exista clauze abuzive in contracte, aceste clauze sunt tot acolo pentru ca ANPC nu si-a facut treaba - indiferent ca a fost colorat politic in culori PSD sau liberale!
     Ne ingrijoreaza faptul ca aceste propuneri «de imbunatatire» provin din randul parlamentarilor PSD, acelasi grup care a fost intotdeauna sensibil la doleantele bancherilor, in detrimentul consumatorilor. Amintim aici propunerea PSD de modificare a Legii 193/2000, cunoscuta drept Legea clauzelor abuzive, transpunere a unei directive europene, singura lege pe care au putut-o folosi clientii bancari imprumutati printr-un contract de credit pentru a restabili echilibrul contractual prin aducerea acestor contracte in legalitate! Cu exceptia catorva mii de clienti care si-au castigat dreptatea in instante, majoritatea covarsitoare a imprumutatilor este captiva inca in contracte de credit impanate cu clauze abuzive! Am reusit, noi -consumatorii, sa oprim in ultimul moment adoptarea modificarilor care se doreau a fi aduse acestei legi, pentru ca am facut apel la ratiunea initiatorilor si acestia au inteles, pusi in fata argumentelor noastre, eroarea pe care erau pe cale sa o comita!
     Si de aceasta data facem apel la ratiune! La cunostintele juridice ale specialistilor dumneavoastra si la constiinta celor care nu au cunostinte juridice: Este moral sa legiferezi pentru exceptii - pentru a-i exclude pe unii - sacrificandu-i prin aceasta pe cei multi, posesori fara vina lor de contracte de nevoi personale?!
     Este drept ca pentru o formulare nefericita, introdusa cu scopul de a arata ca «noi suntem stanga, pe noi ne intereseaza oamenii simpli si ii pedepsim pe smecheri», acesti oameni care au ghinionul sa fi primit creditul printr-un contract de credit de nevoi personale sa fie tarati prin instante pentru a demonstra ce au facut cu banii?!
     Este corect ca bancile au inventat acest produs de credit, jongland prin instante dupa bunul plac, sustinand atunci cand lor le profita, ba ca ar fi credit de consum (si nu erau obligati sa respecte Legea creditului ipotecar la redactarea contractului), ba ca ar fi credit pentru investitii imobiliare (si nu i se aplica legea creditului de consum)?
     Domnilor deputati,
     Pentru aceste contracte de credit semnate in 2007-2008, aceasta lege reprezinta singura modalitate de a aduce echilibru in relatia client-banca!
     Argumente:
     Aceste contracte au fost semnate sub vechiul Cod Civil. Prin urmare, lor nu li se aplica prevederile Noului Cod, de exemplu Impreviziunea (posibilitatea ca instanta sa restabileasca echilibrul contractual daca din motive independente de client, executarea contractului a devenit prea oneroasa).
     Bancile nu negociaza - nici individual, nici colectiv! Amintim aici indemnurile BNR si esecul cu care s-a soldat acum un an incercarea de negociere a contractelor in franci elvetieni.
     Bancile prefera sa fie date in judecata si tergiverseaza procesele prin tot felul de manevre, fac apel la toate caile de atac posibile, procesele durand cu anii. Se bazeaza pe lentoarea justitiei si pe secatuirea de resurse a imprumutatilor, mizand (si pe buna dreptate!) pe lipsa de informare a consumatorilor, pe teama lor de a actiona bancile in instanta si pe faptul ca acestia nu isi permit un avocat (pentru ca ANPC a demonstrat in repetate randuri ca nu este capabil sa reprezinte consumatorii in instante, trimitandu-i la avocati!).
     Darea in plata nu reprezinta un beneficiu sau un ajutor! Darea in plata reprezinta ultima solutie a unui imprumutat care nu mai poate plati ratele. Reprezinta asumarea pierderii - avansul platit, ratele platite 8-9 ani (umflate de comisioane si dobanzi calculate dupa bunul plac al bancilor) si in plus autoevacuarea din locuinta care le-a fost camin in acesti ani (pentru ca si in cazul in care imobilul girat nu este reprezentat de locuinta proprie, girantul pretinde ca imobilul achizitionat prin creditul pentru care a girat sa ii revina lui). Reprezinta sansa de a o lua de la capat!
     Darea in plata nu reprezinta o pierdere pentru banci! Va fi alegerea bancii daca va prelua imobilul, pedepsindu-l astfel pe imprumutat, sau va dori sa continue relatia contractuala, prin simpla eliminare a clauzelor abuzive (care in unele cazuri inseamna diminuarea ratei cu 30%-50%) si/sau facand aplicarea prevederilor Noului Cod Civil - Impreviziunea sau al principiilor bunei credinte si echitatii din Vechiul Cod.
     Renegocierea, eliminarea clauzelor abuzive nu reprezinta cedarea la un «santaj» din partea clientului, de tipul «ori imi oferi conditii mai bune, ori iti arunc cheile!» - Nu! Nu este un santaj sa pui pe cineva in situatia de a respecta legea! Apelul la darea in plata poate reprezenta aducerea contractelor vechi in legalitate - ceea ce statul nu a facut pana acum; doar puterea judecatoreasca, atunci cand i-a revenit aceasta sarcina, reusind sa corecteze ceea ce Parlamentul, BNR, Guvernul (prin ANPC) au permis sa se intample!
     Incheiem rugandu-va sa reflectati asupra celor anterior expuse si cu mentiunea ca fiecare afirmatie poate fi probata de noi cu documente si cu persoane reale care ne-au descris situatiile lor.
     Propunerea noastra este sa se pastreze formularea initiala - «contract de credit garantat cu ipoteca», fara a se mentiona destinatia creditului, intrucat banca ar putea constesta darea in plata sustinand ca imprumutatul este titularul unui credit de «nevoi personale nenominalizate sau pentru acoperire cheltuieli curente» si astfel nu intra sub incidenta legii.
     Daca veti diferentia intre imprumutati prin pastrarea destinatiei creditului, aceasta precizare va fi sursa de practica neunitara in instantele care vor judeca contestatiile pe legea darii in plata.
     Nu va revine domniilor voastre sa transati acum intre imprumutati, ci acest lucru trebuia sa fie limpede inca de la momentul acordarii creditelor: credite de consum si credite pentru investitii imobiliare - asa cum erau acestea reglementate de cele doua legi speciale in vigoare, pe care bancile le-au «ocolit», preferand (cu acordul BNR) sa «legifereze» ele insele in materie, prin «normele interne de creditare ale imprumutatorilor» convenabil intrate in vigoare putin inainte de inceperea nebuniei creditarii, dar sanctionate ulterior (prudential!) de BNR, insa prea tarziu, deoarece creditarea murise deja in Romania!
     Echipa de coordonatori ai Grupului Clientilor cu Credite in CHF - GCCC
     Loredana Hodor al Ghazi, Vicepresedinte al Asociatiei De Consiliere a Clientilor Bancari si Asiguratilor din Romania - ACCBAR
     Alin Iacob, Presedinte al Asociatiei Utilizatorilor Romani de Servicii Financiare - AURSF
     Costel Stanciu, Presedinte al Asociatiei de Protectie a Consumatorilor - APC
     Beatrice Aldea, Vicepresedinte al Asociatiei Parakletos"   
Publicat de : ---
Data publicării: 29 Mar 2016 - 05:26
 

Link știre