Pixul și controlul [1]

Acum trei ani, în comuna Plopu de Prahova, s-au făcut alegeri de primar. A ieșit Gheorghe Predoiu, PSD, tehnician auto-moto, fost viceprimar. Tehnica sa de campanie a fost simplă: a luat drumul principal, a pus asfalt pe jumătate, iar pe jumătate nu.

La căminul cultural, sătenii, adunați claie peste grămadă, au fost puși în fața unei probleme cu rezultatul dat: „Dacă nu-i votați pe ai noștri, rămâneți în noroi”, le-au spus fruntașii județului, în frunte cu însuși dom’ prefect. Era în 2002, la apogeul erei Cozmâncă. Se lucra cu planul agățat pe perete, metodic și eficient. Rapoartele entuziaste, prezentate în ședințe la centru, arătau depășiri de plan în munca de pesedizare. De la primari și consilieri locali, de la profesori și personal medical până la oameni simpli, dar buni pentru a îngroșa activul de partid, formațiunea aflată la putere nu a refuzat nimic.

În 2005, PSD se vaietă de presiunile la care sunt supuși reprezentanții săi în teritoriu. Să te înduioșezi? Sau mai degrabă să-i plângi de milă Alianței, care, nici după atâta timp, n-a învățat să facă o racolare ca lumea?!

Ajuns în fondul lexical principal, termenul de pesedizare ar fi luarea cu japca a unuia mai slab de către grupul altora care au pâinea și cuțitul în mână. Dusă la perfecțiune de pesediști, această practică nu ține neapărat de un partid, ci de un sistem care încurajează puterea discreționară și alocarea netransparentă a banilor de la buget. „Pesedizare” pot să facă și liberalii, și democrații, deși, până acum, s-au dovedit a fi diletanți în materie. Regula de aur spune că racolarea primarilor din opoziție nu se face cu gălăgie. Ce reclamă PSD? Că primarii, consilierii locali, directorii și funcționarii săi sunt supuși la zeci de controale din partea instituțiilor statului și că, astfel, activitatea lor este blocată. Scopul actualei puteri ar fi să-i facă pe pesediști să renunțe la partidul lor. Dacă PNL și PD i-au sleit cu controalele pe primarii opoziției, pentru a le pune apoi mai ușor uniforma portocalie, atunci n-au făcut altceva decât să le dea motive pesediștilor să strige că Alianța practică „terorismul politic”. Dar sămânța social-democrată e rezistentă! Doar 10 victime au cedat după șase luni de „teroare”, mai puțin de 1% din totalul edililor locali ai PSD. În comparație, în primul an de guvernare PDSR (2000-2001), numărul celor care au îmbrățișat într-o veselie cauza social-democrată a fost undeva peste 500, ridicând pe nesimțite armata primarilor puterii cu circa 30%.

Spre deosebire de Alianță, PSD a folosit în relația cu aleșii opoziției o armă mult mai eficientă decât controlul: pixul. „Banii voștri sunt în vârful pixului meu”. Clasicul Nicolae Mischie reușea să sintetizeze, în acestă propoziție simplă, „oferta” PSD în materie de pesedizare. Cine nu se supunea nu primea bani de la Consiliul județean. Iar cine nu avea bani nu asfalta drumul în comună. Iar cine nu asfalta drumul risca să nu mai fie ales. Având pixul la dispoziție, majoritatea șefilor PSD de Consilii județene au înregimentat tot ce au atins, însemnând zilnic în catastif noile achiziții ale partidului, așa cum pe vremuri notau, cu creionul chimic muiat în salivă, depășirile de plan la taurine. Singur în fața acestei mașinării infernale, alesul local se înjuga la partid sau rămânea înglodat de-a pururi în partea neasfaltată a drumului.
De o lună, de fiecare dată când se află într-o reuniune publică, liderii PSD se încăpățânează să-și plângă de milă. Nimeni nu le prea ia în serios vaietele, pentru că, pe acest subiect, PSD este absolut necredibil. Geaba agită Mircea Geoană pumnul în aer a indignare! Oricâtă dreptate ar avea, există un bun simț public care spune că nu poate vorbi de presiuni asupra aleșilor locali partidul lui Cozmâncă, tot așa cum nu poate vorbi de aroganță și corupție partidul lui Adrian Năstase.
Publicat de : Florin Negruțiu
Data publicării: 13 Iun 2005 - 07:48
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=4958&titlu=Pixul_si_controlul