Istorici si diplomati (XXVII). Trei ministri de externe: Lahovari/ de dr. Alexandru Popescu [1]

Autor: Dr

. Alexandru Popescu 28.11.2014

Alaturi de Cantacuzini, Bratieni, familia Lahovari a facut parte din elita politica romaneasca, numerosi membrii ai sai indeplinind functii importante incepand din ultima parte a secolului XIX si in prima jumatate a secolului urmator, ilustrandu-se ca oameni politici si diplomati.

Ca si alte familii nobiliare romanesti, si ?Lahovary? era de origine greceasca si au venit in Valahia in secolul al XVIII-lea. Membrii ai sai au jucat un rol important in viata politica a Tarii Romanesti: un reprezentant al acestei familii fusese caimacan al Olteniei, iar altul ? membru in Obsteasca Adunare, cel dintai parlament al Tarii Romanesti. Nicolae Lahovari a  facut parte, in preajma Unirii din 1859, din Divanul ad-hoc si a activat ca senator subsecretar de Stat in Ministrul Afacerilor Straine.

 

Alexandru N. Lahovari (1840-1897)

?a fost membrul  acestei familii care a indeplinit cele mai importante functii politice, inclusiv in domeniul diplomatic.

Ca si alti reprezentanti de seama ai generatiei sale, Alexandru Lahovari studiaza la Paris, unde obtine titlul de doctor in drept. Debuteaza in politica destul de timpuriu, fiind ales deputat in prima Camera dupa Constituanta, apartinand grupului conservator ?juna dreapta?, alaturi de Ion Ghica, P.P. Carp, Gheorghe Grigore Cantacuzino si altii. Incepand din 1870, Alexandru N. Lahovari face parte din diferite guverne, afirmandu-se mai ales ca ministru al Justitiei. Astfel, in guvernul Lascar Catargi, a detinut patru ani si jumatate aceasta functie, fiind initiatorul reformei codului penal si procedurii penale.

In timpul cabinetului Ion Ghica, Alexandru Lahovari a facut parte din grupul de deputati conservatori care s-au opus abdicarii regelui Carol I. Si in opozitie, in vremea guvernarii de 12 ani a lui Ion Constantin Bratianu, si-a continuat activitatea, contribuind la rezolvarea unor probleme de mare importanta pentru tara pe plan international, cum a fost ?Chestiunea Dunarii?.

Datorita atitudinii sale energice, Alexandru N. Lahovari a fost considerat ?fulgerul?, elementul activ care a contribuit la inlocuirea  guvernului lui I.C. Bratianu.

In guvernele ultimului regim conservator, Alexandru Lahovari a ocupat functii importante in calitate de ministru al Domeniilor si Lucrarilor Publice.

Asemenea functii le-a indeplinit Alexandru N. Lahovari si in domeniul politicii externe a tarii. In 1867, a fost numit secretar general si director al Ministerului Afacerilor Straine, devenind si titular al acestui minister in doua randuri, in intervalul 1889-1895.

Decedat destul de timpuriu, in varsta de doar 57 de ani,  Alexandru N. Lahovari nu a avut rastimpul sa-si impartaseasca memoriile, care, desigur, ar fi fost deosebit de interesante.

Memoria sa a fost totusi imortalizata in statuia care il reprezinta aflata in Piata din Bucuresti care ii poarta numele, inaugurata in 1901. Chiar I.L. Caragiale scrie despre Alexandru Lahovari : ?Era un roman mare?

? Mai exista in Bucuresti un monument inspirat de ?istoria? familiei Lahovari, acela al jurnalistului Emil Lahovari, aflat acum in Piata Senatului, care imortalizeaza memoria jurnalistului Emil Lahovari, mort intr-un duel cu politicianul Nicu Filipescu.

 

Iacob Lahovary (1846-1907)

? a fost un alt reprezentant al acestei familii, frate cu Alexandru Lahovari, care a detinut inalte demnitati in stat, inclusiv in domeniul politicii externe.

Dupa studii militare si politehnice la Paris, intra in serviciul armatei, avansand pana la gradul de general.

Dupa ce participa la Razboiul de Independenta (1877-1878) si s-a aflat la carma Ministerului de Razboi, Lahovary isi testa talentul si la ?Ministerul Afacerilor Streine?, intre 1904 si 1907. Dupa trei ani de mandat, era considerat deja unul din cei mai dibaci diplomati pe care ii avea Europa in acele vremuri. Se descurcase minunat in incercarea de a pastra un echilibru intre relatiile Romaniei cu tari care erau in razboi sau in prag de conflict armat. Refuza implicarea Romaniei alaturi de Austro-Ungaria intr-un razboi preventiv in Serbia si participarea tarii la conflictul ruso-japonez. Moartea sa a declansat un val de regrete in tara si peste hotare. Chiar Imperiul otoman, impotriva caruia Iacob Lahovari luptase, si-a trimis reprezentant la funeraliile lui Iacob Lahovari.

Lui Iacob Lahovari i-a urmat la conducerea Ministerului de Externe fratele sau Ioan Lahovari, nimeni altul decat tatal Marthei Bibescu, care a jucat si ea un rol atat de important in relatiile internationale ale Romaniei. Trebuie sa recunoastem ca sunt putine familii in Europa care sa fi numarat trei ministri de Externe.

Familia Lahovari a intrat si in istoria Bucurestilor, casa generalului Iacob Lahovari fiind prima constructie in stil neoromanesc, ridicata dupa planurile arhitectului Ion Mincu. In schimb, cavoul familiei Lahovari de la cimitirul Belu a trebuit sa suporte ?asaltul? unor persoane din ?noua protipendada?, inclusiv al unui primar de sector?

Daca de la ceilalti membrii ai familiei Lahovari, care s-au ilustrat in domeniul politicii externe, nu ne-au ramas, din pacate, lucrari de istorie, un alt reprezentant al sau s-a ilustrat in acest domeniu. Este vorba de?

 

Alexandru Emanuel Lahovari (1855-1950)

care a servit ca diplomat o perioada indelungata, peste cinci decenii (un alt record !), in intervalul 1877-1928. Mai mult de jumatate din existenta si-a petrecut-o, asadar, ca reprezentat al Statului roman in diferite capitale europene (Paris, Petersburg, Belgrad).

In acelasi timp, Alexandru Emanuel Lahovari este si autorul lucrarii memorialistice cu o reala valoare istorica, ?Note, Amintiri, precum si corespondenta privata si oficiala inedite ale diplomatului, ce ilustreaza activitatea sa profesionala in perioada 1877-1914?, editata in 2013.


Publicat de : ---
Data publicării: 28 Noi 2014 - 05:58
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=42021&titlu=Istorici_si_diplomati__XXVII___Trei_ministri_de_externe__Lahovari/_de_dr__Alexandru_Popescu