Criza participarii [1]

Prin dezbaterea pe care o provoaca, alegerile din 3 aprilie ar putea deveni un moment zero al redefinirii politicii si al reconstructiei democratice a partidelor politice. Falsitatea intregului sistem politic inaugurat in conditiile artificiale si viciate ale anului 1990 a fost, inca o data, demonstrata.

Absenteismul a fost marele invingator al alegerilor partiale din Bucuresti. Prezenta scazuta la urne, de doar 24,83%, dezvaluie o dubla criza indelung ocultata: criza participarii politice si criza mobilizarii partizane. Scaderea apetitului electoral poate fi explicata, dar nu poate fi acceptata ca o dovada de normalitate. Cea mai scazuta participare electorala din istoria Romaniei indica un punct zero al politicii. Gradul redus al prezentei la vot reprezinta un avertisment adresat partidelor politice. Simularea reformei interne sau de sistem nu mai poate convinge un electorat avizat.

Unitatea puterii, oricare ar fi specificul sau, local sau national, se manifesta in tripla sa functie: de constringere, de mediere si de persuasiune. Redusa doar la cea de-a treia caracteristica, politica se dilueaza, iar reactia cetatenilor nu este doar un reflex al dezinteresului, ci o forma de contestare. Faptul ca Adriean Videanu a obtinut 53,01% din voturi, iar Marian Vanghelie doar 29,55% nu asigura decit indeplinirea criteriilor juridice ale alegerilor, nu si a celor politice. Iluzia ca alegerile locale nu sint politice, ci administrative s-a dovedit contraproductiva. Victoria lui Videanu cu doar 12% din totalul bucurestenilor cu drept de vot indica o problema de legitimitate. Exemplul maghiar folosit pentru a justifica prabusirea ratei de participare electorala nu rezista comparatiei. In Ungaria, la alegerile locale din octombrie 2002, participarea a crescut la 52%, cea mai importanta din istoria postcomunista la acest tip de scrutin, cu 5% mai mare decit in 1998, iar la alegerile europene din iunie 2004, unde mizele politice erau mai putin afisate, participarea a atins totusi 38,47%.

Cauzele absenteismului trebuie cautate in incapacitatea de comunicare a partidelor politice. Contextul politic ofera o serie de explicatii, dar nu si justificarea esecului democratic al consultarii electoratului. Chiar daca, la doar trei luni de la alegerile prezidentiale, alegerile partiale ramineau sub influenta scrutinului din 12 decembrie, partidele puteau construi un mesaj coerent si convingator.

Criza interna din PSD si incapacitatea de a promova candidati credibili au accentuat impresia unor alegeri cu final asteptat. Teama liderilor politici de a participa la scrutin a deconspirat o atitudine politica: dispretul fata de electorat. Cum politica se incarneaza pentru a mobiliza, iar campania electorala ar fi putut deveni un concentrat cu efecte energizant-civice, refuzul bucurestenilor de a se prezenta la vot este de inteles.

Rapirea celor trei jurnalisti romani la Bagdad, apoi agonia televizata si moartea Papei Ioan Paul al II-lea au contribuit la caderea in derizoriu a unei campanii fara nerv. Dar in Italia, unde, duminica si luni, au avut loc alegeri locale, decesul Papei nu a devenit un obstacol in calea prezentei la urne. Rata de participare a fost de 71,4%, cu doar 1,7% mai putin decit la precedentele alegeri locale din 2000. Mesajul campaniei a fost insa clar si orientat politic, conflictul incarnat de Silvio Berlusconi si Romano Prodi a convins, iar rezultatul a indicat pierderea a 11 din 13 regiuni de catre coalitia guvernamentala. In Bucuresti, candidatii au preferat conflictului politic un duel verbal la marginea vulgaritatii, care a urmarit sa demobilizeze alegatorii Aliantei, dar a indepartat, in final, majoritatea electorilor. Pe de alta parte, scenariile si suspansul artificial intretinut in jurul rapirii jurnalistilor au dezvaluit o dimensiune a PSD care nu a incurajat participarea electoratului acestui partid la alegeri.

Prin dezbaterea pe care o provoaca, alegerile din 3 aprilie ar putea deveni un moment zero al redefinirii politicii si al reconstructiei democratice a partidelor politice. Falsitatea intregului sistem politic inaugurat in conditiile artificiale si viciate ale anului 1990 a fost, inca o data, demonstrata. Schimbarea politica nu mai poate fi intirziata, fara ca riscurile sa se rasfringa direct si dramatic asupra celor care o impiedica.
Publicat de : Cristian Pirvulescu
Data publicării: 06 Apr 2005 - 10:10
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=3042&titlu=Criza_participarii