Dan Sultanescu: Candidatul pentru primarie - om bun sau rau? [1]

  Normativ, poate chiar si moral, Bucurestiul are nevoie de o administratie eficienta, curata, moderna, progresista

. Care nu doar sa administreze eficient resursele deja existente, dar sa si dezvolte proiecte majore de aducere a capitalei Romaniei in secolul 21. Asteptarile sunt si vor fi tot mai mari, mai ales ca acum exista un termen de comparatie ? Uniunea Europeana. Milioanele de romani care au avut norocul de a pleca in vest, in cautare de satisfactii materiale sau estetice, au inceput sa asimileze existenta unui model diferit de administratie. Dar romanii au intrat in contact cu efectele acestei administratii, nu neaparat cu mecanismele prin care aceste efecte au devenit sensibile. Aceste mecanisme contin respect pentru contribuabil, ordine, disciplina institutionala, corectitudine, rapiditate in relatia cu publicul, egalitate de sanse, demnitate si, pe alocuri, preocupare si pentru altceva decat pentru beneficiul financiar direct. Am descris, desigur, un tablou care nu isi gaseste corespondent constant nici in Occident, unde se mai gasesc si oameni care fura, care isi insala aproapele, care deturneaza fonduri publice in beneficiul firmelor apropiatilor, care nu se afla la birou atunci cand este nevoie de ei si care, cand nu gasesc solutii, apeleaza la idei de tipul celei coapte in biroul domnului Videanu, pregatit in dimineata de luni sa opreasca toata circulatia in Bucuresti, cu exceptia masinilor 4x4. Dar aici sesizam marea diferenta. Fiindca, desi oamenii au aceleasi impulsuri si aceleasi pasiuni (dorinta de imbogatire, de glorie, de putere, de afirmare individuala), mecanismele care le limiteaza posibilitatea de actiune sunt foarte diferite. Spre deosebire de noi, occidentalii pleaca de la premisa ca omul este predispus sa cada in pacat, sa fie egoist, sa vrea sa profite de orice pentru propriul interes, sa incalce reguli, legale sau morale, sa domine sau sa minta. Si, acceptand aceasta idee, si-au construit institutiile astfel incat oamenii, in ansamblu, sa fie pusi la adapost de posibilitatea folosirii gresite a puterii, intentionat sau din ignoranta. Conceptul de "checks and balances", pe care "federalistii" il propuneau Americii, are in interiorul sau aceasta premisa. O premisa opusa iluministilor, care au crezut enorm in omul bun, in esenta rationalitatii fiintei umane si in capacitatea acesteia de a se organiza, dupa ce da la o parte toate mizeriile si coruptiile, intr-o lume perfecta.

Romania are o mare nevoie, in prezent, de un aflux de gandire bazata nu pe iluzii moraliste sau pe utopii frumos desenate, ci pe ideea fundamentala ca omul este rau. Oricare ar fi el. Si, plecand de la aceasta premisa, sa se pregateasca sa functioneze, cu toate regulile sale, intr-o lume formata din astfel de oameni. Ni s-a spus pe diverse cai, pana acum, despre coruptia si micimea clasei politice. Despre cum intra oamenii in politica pentru a se imbogati si pentru a avea putere si influenta. Despre cum s-au facut averi profitandu-se de pozitiile de putere. Despre lipsa de vana morala a primarilor, consilierilor, parlamentarilor, ministrilor sau chiar a presedintilor. Cum ne-am raportat de fiecare data cand am aflat asta? In prima instanta, aproape firesc, ne-am revoltat. Iar apoi, in loc sa incercam sa cream reguli si institutii care sa ne puna la adapost de astfel de oameni si care sa ii oblige pe acestia ca, in paralel cu imbogatirea lor (aproape inevitabila) sa faca si ceva pentru populatie, am acceptat discursul care ne spunea ca in locul unor oameni corupti trebuie pusi in functie oameni care nu sunt corupti. Crezand in ideea ca numele noi sunt diferite de cele de pana acum, am dezvoltat mecanisme imense de a analiza si discerne intre persoane. Acum, putem face asta probabil mai bine decat multe alte democratii cu traditie. Stim din prima cine este simpatic si cine nu, cine pare sincer si cine nu, cine vorbeste mai frumos cu poporul si cine nu, cine poate sa farmece o multime cu un discurs si cine nu. Ce am pierdut pe parcurs? Capacitatea de a analiza critic ideile si proiectele. Adica cele care, dincolo de oameni, pot sa aiba efecte institutionale.

Aplicat la situatia primariei capitalei, lucrurile stau destul de simplu. Avem in fata perspectiva unei campanii electorale in care se vor confrunta, cel putin conform declaratiilor din prezent, trei personaje cu imagine proasta: Adriean Videanu, Marian Vanghelie si Ludovic Orban. Fiecare dintre ei a facut gafe, fiecare dintre ei este perceput ca un carierist politic, niciunul dintre ei nu inspira prea multa preocupare pentru bunastarea orasului in sine. Cum ne raportam la aceasta situatie? Avem doua variante. Prima ar fi sa ne resemnam cu faptul ca acestia sunt politicienii pe care ii avem, ca asta meritam si ca poate ca nu ar fi nicio diferenta daca mergem sau nu la vot. A doua varianta, mai putin explorata, este cea in care acceptam premisa ca este in regula sa avem candidati slabi cata vreme suntem preocupati sa le blocam posibilitatea de a face abuzuri. Daca ii fortam sa accepte reguli, controale si forme prin care sa isi asume concret responsabilitatea pentru esecuri, precum si daca le punem in spate institutii care sa stea cu ochii pe ei si sa ii sanctioneze (nu doar discursiv) cand gresesc, poate ca ne va pasa mai putin daca au sau nu scoala, daca au sau nu Tuareguri sau daca stiu sau nu sa cante la mandolina. Ne va interesa ce fac in acele functii si, poate cel mai important, ii va interesa si pe ei. Iar daca modelul ar fi ulterior extins, de jos in sus, la nivelul tuturor functiilor publice importante, poate ca dorinta oamenilor pentru putere si bani va produce bunastare nu doar pentru ei insisi, ci pentru intreaga comunitate.

Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO


Publicat de : ---
Data publicării: 08 Ian 2008 - 05:21
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=27864&titlu=Dan_Sultanescu__Candidatul_pentru_primarie___om_bun_sau_rau?