Despre o promisiune respectata [1]

Desi arata bine si vorbeste corect, dl Adriean Videanu nu este perceput, in mass-media, ca un exponent al “europenismului” pe plaiurile mioritice.

Nu se bate pe umar cu George W. Bush, nu vorbeste la telefon cu Gerhard Schroeder, nu si-a facut concediul in Sardinia cu Silvio Berlusconi. De asemeni, nu s-a vanturat pe la colocvii si seminarii de batut apa in piua si nici nu s-a tras in poza cu alti treizeci de bagatori de seama, sub o pancarda pompoasa.
Cu toate acestea, prin gestul - putin spectaculos, chiar firesc - de a demisiona din functia de vicepremier, spre a se putea inscrie in campania electorala pentru Primaria Capitalei, dl Adriean Videanu s-a dovedit un om politic modern si european. Gestul sau ar trebui sa dea de gandit celor care, in campaniile precedente, au fost si jucatori, si organizatori, si arbitri, ba chiar au incercat sa justifice si sa acrediteze anormalitatea ca stare de normalitate.
Sa ma explic. Nici o lege democratica din lume nu poate interzice unei persoane aflate in functie sa candideze. Asa ceva n-ar fi normal. Ar insemna ca, dupa patru ani de mandat, ocupantul unui fotoliu sa se dea automat la o parte, iar in locul lui sa vina, tot automat, cineva din Opozitie. Or, nu astfel trebuie sa arate o competitie electorala democratica, in care singurul judecator, singurul factor care decide cine ramane si cine pleaca, este alegatorul. Lui ii apartine dreptul de a schimba - atunci cand este nemultumit de prestatia celui in functie -, lui ii apartine dreptul de a-l mentine in functie pe candidatul care i-a satisfacut aspiratiile.
Insa batalia electorala nu este numai o lupta pentru increderea
electoratului. Este si o competitie pentru putere, cu toate avantajele ei. Aceasta a facut ca in ea sa se inscrie, vrand-nevrand, si persoane care vizeaza puterea, mai mult decat binele alegatorilor. De asemeni, odata cu aceasta, a aparut si frauda: adica, toate acele modalitati prin care cineva poate falsifica vointa electoratului.
Lumea democratica a cautat si a gasit, mai ales dupa razboi, diferite modalitati de a evita atat frauda in sine, cat si suspiciunile de frauda, la fel de daunatoare climatului politic. Chiar daca aceste modalitati nu sunt necesarmente fixate in articole de lege, ele sunt suficient de bine cunoscute pentru a fi respectate de toti, sau, in caz contrar, pentru a fi sanctionate de electorat. Una dintre aceste cutume spune ca un candidat care ocupa o functie cu implicatii in procesul electoral, fie si indirecte, trebuie sa demisioneze in momentul in care se inscrie in campanie.
La noi, dupa ‘89, aceasta cutuma a fost rareori (si numai prin exceptie) respectata. Am avut ministri de Interne si Externe, diplomati si consilieri prezidentiali, ba chiar si un presedinte, care au candidat fara a demisiona din functii care le permiteau sa influenteze, direct si indirect, desfasurarea scrutinului sau rezultatele acestuia. Nu spun ca toti acestia au si facut-o (unii... cu siguranta!). Dar, prin faptul ca au candidat, refuzand explicit sa demisioneze - chiar la solicitarea societatii civile -, ei au facut sa planeze grave suspiciuni asupra scrutinelor la care au participat si au viciat climatul democratic din tara noastra.
Nu intentionez sa ii ridic osanale dlui Videanu, pe care nu il cunosc
si nici macar nu m-am hotarat daca o sa-l votez sau nu (astept sa ii vad programul si echipa). Dar gestul sau, de a demisiona din guvern, dovedeste ca: 1) intelege importanta transparentei procesului electoral, si, mai ales, 2) este un om de cuvant, care promite si isi respecta promisiunea, la timp si ad litteram. As adauga - sper sa nu fiu suspectat de malitiozitate, pentru ca nu e cazul - si ca dl Videanu se dovedeste un politician inteligent si atent la propria imagine: in cazul unui esec (improbabil, totusi posibil), domnia sa va evita postura rusinoasa in care s-a gasit dl Mircea Geoana, in partid si in afara lui.
Cred ca asemenea gesturi, mici, dar semnificative, care atesta patrunderea pe scena politica a unor oameni cu o mentalitate mai sanatoasa decat a “unicatelor” cu care ne-a pricopsit Revolutia, trebuie semnalate si salutate. Sunt un semn ca apropierea integrarii in Uniunea Europeana ne obliga, incetul cu incetul, sa progresam si sa incercam, macar, sa semanam cu Europa.
Publicat de : RAZVAN VONCU
Data publicării: 21 Mar 2005 - 12:44
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=2459&titlu=Despre_o_promisiune_respectata