Cele doua PSD-uri [1]

Niciodata PSD, indiferent cum s-a numit el, nu a traversat o etapa atat de dificila ca aceea de acum. In general, partidul a trecut prin situatii oarecum clare.

Cui nu-i convenea linia lui Iliescu isi lua jucariile si pleca, iar cei ramasi bateau veseli din pinteni. Acum, pesedistii se trezesc in fata unei probleme reale: acceptarea democratiei interne si recunoasterea dreptului la puncte de vedere diferite. In organizatii revine obsesiv un refren cel putin ciudat: bine ca avem votul secret la Congres. Turneul prin tara al celor doi lideri PSD, Ion Iliescu si Adrian Nastase, a aratat ca, daca nu exista doua Romanii, in schimb, cu siguranta, exista doua PSD-uri. Unul format din cei care vad mai departe in Ion Iliescu personajul providential al partidului. Pentru ei, Iliescu ramane sarac si cinstit, chiar daca se uita cu invidie la butonii intotdeauna de aur ai presedintelui fondator si la costumele sale impecabile, cu taietura burgheza. Sunt, de regula, oameni legati, intr-un fel sau altul, de Ion Iliescu, de istoria partidului, chiar de trecutul comunist al fostului presedinte. Sunt oameni care asculta cu placere dizertatiile iliesciene despre globalizare, CAP-uri sau economie sociala de piata dupa tiparul suedez si se regasesc in aprecierile privind "activul fidel" rapus de "carieristi", "oportunisti" si "strainasi". Iliescu agita pericolul ruperii partidului si insinueaza ca Ioan Rus s-a inteles cu Emil Boc pentru ca o aripa PSD sa zboare la PD. De cealalta parte, sunt cei care nu mai cred in masele electorale aduse de Iliescu ca ofranda la partid. Ei spun ca, din 1992, Iliescu n-a mai castigat "pe bune" presedintia si doar pericolul Vadim a facut ca Ion Iliescu sa mai aiba patru ani la Cotroceni. Pentru acestia, Iliescu este trecutul formatiunii, care nu se poate transforma acum intr-un un viitor luminos. Antiiliescienii formeaza un auditoriu plictisit si grabit al liderului spiritual pesedist, cu ochii vesnic pe ceas, in goana dupa diverse tinte concrete, materiale, fara probleme majore de ideologie sau identitate politica. Adversarii lui Ion Iliescu vor raspunsuri directe la intrebari simple si, de regula, nu sunt de acord cu iesirile radicale ale acestuia, de tipul "prostanac" si "vipera". Aripa asa-zis moderna se regrupeaza in jurul lui Adrian Nastase, considerat "mai potrivit" sa o reprezinte, fiind formata din personaje care prefera discutiile deschise si nu inteleg de ce nu fac si ceilalti la fel. Cu toate acestea, si ei reprezinta un paradox al PSD, caci nimeni n-ar fi indraznit sa critice ceva cata vreme Nastase a fost lider unic al partidului. Cele doua tabere, a caror existenta nu o poate nimeni nega, au o trasatura comuna: indarjirea si intoleranta. Traseul acestor oameni este strans legat de influenta celor doi lideri luati ca etalon. Aici intervin diferentele de abordare care au incins atat de tare spiritele in PSD in ultima perioada. Ion Iliescu merge pe traseele sale si spune permanent ca fara el partidul ar fi in pericol, in gheara imbogatitilor de guvernare, de regula "fluturi de lampa" si "parveniti" care s-au indepartat de popor. Fostul presedinte promite sa curete partidul de gunoaie si sa-i redea stralucirea de altadata. Adrian Nastase, care, culmea, ii netezeste drumul prin organizatii lui Ion Iliescu, vorbeste de loialitate, indeamna la unitate si toleranta, insistand pe ideea tandemului ca unica varianta posibila in clipa de fata. Culmea este ca, in aceasta perioada, Nastase a devenit avocatul lui Iliescu in fata celor care il vor adus la "tribunalul partidului", fara sa-i pese ca lasa in urma sa dezamagire si resemnare. In stilul sau caracteristic, Nastase mai pune, din cand in cand, paie pe foc si intreaba, candid, organizatiile: "Unde sunt carieristii si oportunistii, ca pana acum n-a plecat nimeni din partid, asa cum s-a intamplat in 1997?". Pentru publicul sau si in opozitie cu Iliescu, care debordeaza de vitalitate, actualul presedinte al PSD afiseaza un aer hamletian, de personaj framantat de intrebari existentiale, carora le cauta raspunsuri mergand prin organizatii. De regula, el lasa cravata acasa si se rezuma la o tinuta simpla, cu pantaloni raiati si camasa cadrilata, costumatie care incearca sa desfiinteze legenda arogantei. Intr-un fel, se poate spune ca amandoi liderii isi aduc aminte ca partidul este format si din oameni, nu doar din coloanele statistice cozmanciene. In mod ciudat, dupa ce au avut ca slogan "Aproape de oameni, impreuna cu ei", abia acum Nastase si Iliescu par sa ii descopere sensul. Este tot mai limpede ca PSD are o problema cu doua abordari. Pe de-o parte, este vorba de viata interna de partid, pentru care solutia tandemului se contureaza clar ca unica varianta de gestionat acest partid eterogen, iar de cealalta parte, este vorba de imaginea acestei formatiuni, despre care se poate spune acum ca ramane singurul partid cu un presedinte din secolul trecut.
Publicat de : Corina DRAGOTESCU
Data publicării: 16 Mar 2005 - 08:50
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=2259&titlu=Cele_doua_PSD_uri