Este Basescu victima unor confuzii? [1]

Apelul de condamnare al comunismului isi pierde limpezimea intr-un context mai general de exprimari si intentii confuze

. De ce nu se hotaraste presedintele Traian Basescu sa initieze actul de condamnare a comunismului? Pentru ca, a explicat el, nu ii este clar daca e vorba de o condamnare globala si de principiu sau daca e vorba de a condamna crimele comunismului. Problema merita sa fie examinata, dar cu o conditie preliminara: sa admitem ca presedintele nu a gindit nici o clipa ca, dupa ce crimele ii vor fi dezvaluite, din regimul comunist ar mai ramine ceva recuperabil. Abia cu aceasta conditie distinctia de mai sus poate fi discutata. Daca alegem, mai intii, sa condamnam crimele facute de comunism, va trebui sa definim ce intelegem prin crime si sa ne limitam la acelea care sint caracteristice comunismului si care au autori identificabili. Motorul unei astfel de actiuni nu ar putea fi altul decit vointa de justitie care ii urmareste pe criminalii nazisti peste tot in lume si dupa perioade de timp care in alte cazuri ar duce la prescriere. Atunci cind a fost initiat Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului, Marius Oprea declara ca ar avea in vedere un proiect de felul acesta. Asadar nu ar fi vorba despre o lectie de istorie, ci despre o nevoie prezenta de exprimare a justitiei. In acest inteles insa nu i se poate pretinde presedintelui sa se pronunte altfel decit ca cetatean al acestei tari, care doreste sa participe la procesul de deliberare morala si politica. Ar fi fost limpede ca initiatorii apelului catre presedinte nu au avut in vedere acest lucru daca nu ar fi facut o trimitere la infiintarea ICCC, ai carui initiatori par sa mizeze pe ambiguitatea termenului de „cercetare“. Ar trebui asadar sa ne axam pe celalalt inteles, acela care priveste o condamnare de plano a comunismului ca gindire politica, ideologie, practica sociala, stil de viata si asa mai departe. Comunismul ca maladie a spiritului asadar, ca ideal corupt, ca sminteala istorica. De fapt, abia acest inteles ne permite sa continuam discutia si abia acest proiect ar putea fi cerut presedintelui sau Parlamentului. O asemenea condamnare asumata de statul roman ar difuza prin toate canalele de comunicare, punind in discutie mentalitati, idealuri de viata, practici comuniste remanente si chiar persoane care s-ar mai gasi in functii nepotrivite cu noul orizont social. O asemenea condamnare ar avea ca urmare deschiderea tuturor arhivelor din ultima perioada a lui Ceausescu si ar duce totodata la alcatuirea unei versiuni canonice definitive asupra istoriei noastre recente. Nu este clar cit de inocent este blocajul dilematic al presedintelui, dar este clar ca el se poate sluji copios de confuzia in care se complac unii dintre animatorii dezbaterii.
Publicat de : Horatiu Pepine
Data publicării: 04 Apr 2006 - 07:07
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=16537&titlu=Este_Basescu_victima_unor_confuzii?