Legiferarea s-a transformat in lupta de gherila [1]

Excesele guvernarii prin ordonante incep sa produca blocaje

.
Efectele exceselor in ceea ce priveste guvernarea prin ordonante de urgenta si ordonante simple devin deja imposibil de inlaturat. Procesul legislativ este scapat de sub control si cele mai importante acte normative, in special cele care conditioneaza aderarea la Uniunea Europeana, se afla in blocaj. Toate tertipurile procedurale de a repune actele normative pe un fagas normal au devenit ineficiente, iar liderii fortelor politice aflate la putere au ajuns sa se gandeasca la gesturi extreme si disperate: reforme constitutionale care sa restabileasca echilibrul puterilor in stat.
Procesul de legiferare arata ca un razboi de gherila intre diferite tabere aflate la putere. Ultima perioada ne-a oferit numeroase mostre referitoare la efectele guvernarii prin ordonante. Codul Fiscal modificat prin ordonanta este al lui Popescu, apoi al lui Vladescu si iar al lui Popescu. Amanarea data prin ordonanta de urgenta Codului Penal este respinsa de deputati pe motiv ca ministrul Macovei isi permite sa amane pentru carpeala un cod pentru care Guvernul si-a asumat raspunderea. Acum avem o desfasurare de forte in scandalul cu ordonanta DNA, care a escaladat orice imaginatie si pentru care se cauta cu disperare tertipuri legislative pentru a o reinvia intr-un fel sau altul. Liberalii incoltiti si hartuiti isi cauta scaparea in reforme constitutionale, ajungand sa fabuleze propuneri extreme, care vizeaza restructurarea Senatului (vinovat de scandalul DNA).
Tot liberalii vorbesc, mai nou, de un Senat cu un numar restrâns de membri - 83 - alesi prin vot uninominal, care sa reprezinte interesele judetelor din care sunt alesi si care sa nu aiba functii legislative. Curtea Constitutionala, vinovata si ea ca si-a bagat nasul in ordonanta DNA, ar trebui desfiintata si atributiile ei preluate de Senat.

Blocajul legislativ pare iminent
Guvernarea prin ordonante de urgenta a mers cat a mers atata vreme cat a fost clar cine este la putere si cat timp nu incepuse numaratoarea inversa pana la aderarea in Uniunea Europeana. Acum insa, cand puterea poate trece dintr-o tabara in alta in functie de cateva voturi si Uniunea Europeana ne preseaza sa fim cu legile la zi, procesul de legiferare a scapat de sub control. Pe de o parte, UE conditioneaza aderarea de alinierea legislatiei, pe de alta parte, ne someaza sa nu mai folosim ordonantele de urgenta, intrucat aceasta practica dezvolta dezechilibre intre puterile statului si efectul previzibil al acestora consta in posibilitatea instaurarii dictaturilor sau a unor regimuri nedemocratice, neconstitutionale.
In acest context, s-a ajuns la o situatie fara iesire si in care un blocaj legislativ generalizat pare iminent, cu atat mai mult cu cat autoritatile se confrunta cu o situatie paradoxala: desi utilizarea in exces a ordonantelor de urgenta este una dintre principalele critici din Raportul de tara si din motiunea Moscovici, acestea sunt, la ora actuala, indispensabile pentru grabirea reformelor legislative in vederea aderarii. Prin ordonantele de urgenta se urmareste tocmai evitarea procedurilor greoaie si lente pe care le presupune trecerea unui act normativ prin cele doua Camere ale Parlamentului. Deci, fara OUG-uri nu se mai pot indeplini cerintele de aliniere, insa Uniunea nu doreste alinierea prin ordonante.
Echilibrul de forte extrem de fragil din Parlament este o alta cauza a clacarii ordonantelor de urgenta, care au ajuns sa depinda de votul unui parlamentar si de cheful de venit la serviciu al acestuia. La inceput au existat sperante ca o asemenea structura parlamentara va tine, intrucat toti sunt animati de un singur scop, si anume aderarea, iar in aceste conditii nici Puterea, nici Opozitia nu si-ar asuma responsabilitatea unor manevre care sa duca la ratarea aderarii. Se pare insa ca, atunci cand e vorba de perchezitii si cazuri penale in curtea Parlamentului, instinctul de supravietuire e mai puternic decat dorinta de aderare.

Instabilitatea legislativa ni se trage de la ordonante
Un efect sigur al guvernarii prin ordonante de urgenta este instabilitatea legislativa. Recursul in exces la ordonantele de urgenta si la ordonantele simple este cauza clara a instabilitatii legislative. Acum se adopta o ordonanta de urgenta in Guvern, maine este aprobata cu modificari si completari in Parlament. Intre timp, Executivul mai vine cu niste modificari pentru ca, atata vreme cat actul nu a fost supus unor dezbateri si analize pe comisii, el are deficiente.
Mai mult decat atat, nici ordonantele de urgenta nu mai urmeaza calea normala. Acestea sunt aprobate, respectiv respinse, de parlamentari prin chiul, prin depasiri de termene (adoptarea tacita) sau pur si simplu prin indiferenta, caci de dezbateri nu mai poate fi vorba, daca e sa ne luam dupa stenogramele discutiilor parlamentare. Asta pe langa amanari de legi, renuntari la amanari, reintoarcere la legi vechi si alte fantezii ale legiferarii.

Recorduri guvernamentale
Pericolul guvernarii prin ordonante este cunoscut si au existat promisiuni din partea guvernantilor ca va inceta. La investitura sa, premierul Calin-Popescu Tariceanu promitea ca Parlamentul va inceta sa fie o anexa a Guvernului sau o casa de odihna pentru pensionarii politicii. Chiar si schimbarile constitutionale au avut in vedere limitarea guvernarii prin ordonante, dar se pare ca nimic nu mai poate opri tavalugul acestora deoarece legiferarea normala este compromisa prin ruperea echilibrului intre puterile statului.
Muschii Guvernului in ceea ce priveste adoptarea ordonantelor de urgenta sunt deasupra tuturor asteptarilor, daca ne amintim de acea sedinta istorica, din 14 iulie 2005, cand Executivul isi anuntase demisia si voia sa plece de la guvernare cu vreo 40 de OUG-uri dupa el, adoptate intr-o singura zi.

Mai apare si cate o lege ratacita
Ici si colo mai apare cate o „lege-lege“, ratacita si scapata de sub controlul parlamentar, care se manifesta tot mai mult prin aprobari, respectiv respingeri arbitrare din cauza chiulului. Si aprobarile tacite sunt la moda (vezi Legea audiovizualului). In perioada scandalurilor legate de adoptarea bugetului, parlamentarii uitasera complet de celelalte acte normative. Asta-toamna, in perioada disputelor legate de adoptarea bugetului, mai multe legi (143 - numarate de Tudor Mohora), printre care Codul Penal, toate depuse la Camera Deputatilor, erau cat pe ce sa fie adoptate tacit, fara nicio dezbatere, deoarece erau in situatia de a depasi termenul [citeste mai departe] »
Publicat de : Monica Cercelescu&nb
Data publicării: 20 Feb 2006 - 05:53
 

Link știre   [1] https://fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=14787&titlu=Legiferarea_s_a_transformat_in_lupta_de_gherila