Joi, 30 Iunie 2005 - 08:27 AM Aleg.RO: Iluzoria depolitizare

Publicat de: Valentin Stănilă

azi Stai și te întrebi, nedumerit: oare miza să fie atât de mare încât deținerea controlului asupra posturilor publice de radio și televiziune să reprezinte terenul unor lupte atât de înverșunate, atât de îndelungate? Tot ce s-a întâmplat în legătură cu aceste instituții, în ultimele luni, cu apogeul din Parlament de luni, indică un răspuns lipsit de echivoc. În termenii enunțați - dacă există o miză atât de mare (după unii, uriașă) - atunci generează, firesc, o luptă mare, de-a dreptul cocoșească.
În pofida a ceea ce se vede, sunt suficiente temeiuri pentru a considera că avem de-a face cu evaluări eronate. Prima și cea mai importantă vizează identificarea locului și rolului celor două instituții în procesul de informare și de formare a publicului larg. Dacă ele (SRTv și SRR) ar mai fi deținut poziții de monopol în rețeaua audiovizuală, parcă ar fi meritat să se lupte atât de sângeros pentru dobândirea controlului politic asupra lor. Or, în condițiile apariției atâtor posturi de televiziune și de radio private, centrale și locale, monopolul s-a făcut țăndări, iar telecomanda și butonul se află la îndemâna tuturor pentru a schimba, la secundă, canalul ori lungimea de undă a preferințelor.
Nici în perioada antedecembristă nu exista, practic, un monopol al radioului și televiziunii oficiale. În vaste zone ale țării se receptau emisiunile televiziunilor vecine și chiar ale unora foarte îndepărtate geografic, iar în privința radioului, ce să mai zicem? Milioane de concetățeni ascultau sistematic "Europa liberă", "Vocea Americii", "BBC" și alte posturi stăine.
Al doilea aspect se referă la teritoriul specific, râvnit de forțele politice în luptă "pe viață și pe moarte": se au în vedere, aproape exclusiv, emisiunile de actualități. Tot felul de agenții de monitorizare calculează la milimetru timpii acordați unor politicieni și unor partide. Ce rezultă din această "contabilitate"? Ceva lipsit de logică. Nu durata subiectelor și frecvența aparițiilor permit "măsurarea" concludentă a partizanatului. Cum s-a întâmplat în precedenta legislatură, suprasaturarea a avut efecte contrare celor scontate de deținătorii Puterii. Există o gamă infinită de mijloace prin care pot fi manipulați telespectatorii și radioascultătorii. Uneori, mai eficiente în acest sens sunt cu totul și cu totul alte emisiuni decât cele de actualități. Și apoi, ce te faci cu televiziunile și radiourile private? Oare ele nu contrabalansează, de pe alte poziții partizane, ponderile cantitative (dezechilibrele) de la posturile publice?
În loc să se pornească de la identificarea gradului de interes real pe care îl reprezintă o anumită informație, iar în această privință, indiferent de cine se află la Putere, actele de conducere a țării, de guvernare sunt - în mod obiectiv - plasate în zona celui mai mare interes - și aceasta pentru că afectează viața majorității populației țării -, se operează cu tot felul de procente pentru a se stabili gradul de "politizare". Dacă este să judecăm lucrurile lucid, atunci până și cel mai mic gest (o privire ironică a crainicului, de exemplu) poate să spună infinit mai mult și mai multe decât cel mai lung expozeu al unui politician sau altuia.
A reduce politizarea la prezența pe micul ecran a unui anumit personaj sau a anumitor personaje reprezintă (cel puțin) o simplificare greu de înțeles, în cazul unor oameni care se pretind cultivați. De aici, ideea falsă potrivit căreia numărul de exponenți în consiliile de administrație ale SRTv și SRR ai partidelor parlamentare este de natură a influența orientarea emisiunilor spre țintele dorite. Când te uiți la numele unor personaje desemnate de partide în aceste consilii, nici nu ști cum să reacționezi: să râzi homeric sau să plângi hamletian. Majoritatea o formează neaveniții, atât în ceea ce privește valoarea intelectuală, cât și în materie de autoritate morală. Să pui în fruntea SRR, de pildă, o persoană al cărei unic merit a fost acela de reporter acreditat la PNL, ni se pare o manieră de abordare a temei conducerii respectivelor instituții de-a dreptul iresponsabilă. Scandalul iscat de miza evocată la începutul acestor însemnări n-a făcut altceva decât să confirme slăbiciunile organice ale clasei politice, în ansamblul ei. Ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă arată că avem de-a face cu o iluzorie depolitizare. Pentru a se stinge acest obiectiv (depolitizarea), nu există decât o singură cale: profesionalizarea. Inclusiv a politicienilor.


(1103 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Azi
· Alte știri din sursa
Azi

· Alte știri de la Valentin Stănilă


Azi: Cea mai citită știre din sursa Azi:

Iluzoria depolitizare | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.58842897415161 seconds.