Joi, 30 Aprilie 2015 - 05:22 AM Aleg.RO: Acum un veac ? oameni si probleme (VII)/ de Ion Bulei

Publicat de: ---

ziarulfinanciar Autor: Ion Bulei 29 .04.2015

Radu Florescu despre Alexandru Florescu (II)
 

Din amintirile copilariei sale, cand tatal lui il lua cu el in drumurile sale pe caile romanismului, Radu Florescu (foto1, 2) rememoreaza o calatorie la serbarile dedicate lui Stefan cel Mare de la Putna in 1904. ?Mare mi-a fost curiozitatea cand in drum spre Bucovina, trecand prin garile fruntarii la Burdujeni si Itcani, am dat de uniformele austriece si de vamesii care vorbeau o limba straina. Ajunsi la destinatie gazduirea participantilor pe cat mi-aduc aminte fusese lasata pe seama fiecaruia si noi un grup cu profesorul Onciul, la Radauti, am tras la o familie evreiasca care mi-a stimulat curiozitatea. Se servea drept paine o pasca uscata si mancaruri ce  nu-mi erau cunoscute. Erau foarte gustoase. In zorii zilei un birjar, imi pare insusi proprietarul casei unde petrecusem noaptea, a venit sa ne duca cu trasura la Manastirea Putna, unde se facusera pregatiri de sarbatoare. Drumul ni s-a parut lung; era pe sosele infundate de ploi,  trasura scartiind sub trasul unor cai ce nu pareau prea zdraveni. Birjarul ne intretinea cu snoave evreiesti, pe cand tatal meu era incomodat cu volumul unei coroane de bronz cu tricolorul romanesc, pe care Liga culturala o trimetea sa fie expusa pe mormantul marelui domnitor. Ajunsi la Putna, manastirea, a carei arhitectura in ochii mei de copil imi parea lipsita de maretie, era impodobita cu ramuri de brad si cu flori pe cand in Curtea manastirii se ridicase o constructie de scanduri cu acoperis infrunzit pentru cei poftiti la banchet. Ziua era posomorata si ameninta a ploaie. Cuvantarile erau rostite sub cerul liber de pe o tribuna ridicata langa zidul bisericii si prima cuvantare fusese a profesorului universitar Dimitrie Onciul. Schiop si greoi, cum era, s-a suit la tribuna cu un text pe care l-a citit si eu cu mare greutate il urmaream din lipsa de cunostinte, dar mi se parea si din cauza monotoniei vorbei. De cum s-a dat jos i-a urmat profesorul Gr. Tocilescu, tot de la Universitate si acesta de la inceput  a reusit sa-mi fixeze atentiunea de copil. Vorbea liber si fara text si am ramas impresionat de frumusetea expunerii. Facui o observatie ce mi-a ramas in minte, (despre) cat e de frumos sa vorbesti fara citirea unui text, ceea ce am comunicat pe loc tatalui meu, care mi-a raspuns raspicat ca nu mai putin Onciul e un carturar de seama. Erau prieteni si calatorisem impreuna. La slujba religioasa inauntrul manastirii, in biserica bogat impodobita, ochii mi se plimbau de pe podoabele altarului la asistenta, unde deosebeai cateva fete cunoscute dintre care pe Nicolae Filipescu, insotit si el de fiul sau, mai in varsta ca mine. Cred ca nu era de fata Nicolae Iorga (nu era, n.n.) fiindca infatisarea lui mi-ar fi atras atentia. Mi-a ramas in minte piatra de mormant a domnitorului, bogat sculptata, cat si un acoperamant al pietrei cu chipul lui Stefan cel Mare brodat in fir de aur... Plecand de la Putna ne-am oprit la Cernauti, tragand la hotelul Schwarzet Adler si tatal meu s-a dus sa faca vizita mitropolitului Bucovinei si guvernatorului Hohenlohe. Imi spunea ca austriecii erau mai bine dispusi fata de romani decat ungurii si observasem deja ca vamesii nu ne suparasera cu inspectia bagajelor. Totusi tatal meu luase precautiunea sa ascunda in tren sub mantalele noastre coroana de bronz cu tricolorul romanesc pe care tatal meu o adusese de la Bucuresti. Pe drumul de intoarcere am fost gazduiti la Storojinet, la conacul mosiei lui Iancu Flondor, o capetenie a romanilor bucovineni, unde noi ragatenii am fost primiti cu mare bucurie si ospitalitate moldoveneasca. Era modelul unei gospodarii moldovenesti cu o casa garnisita cu covoare de pret, inconjurata de o gradina intinsa ce mi se parea un raiu pentru joc si petrecere. Iancu Flondor cu copiii era sever si gasindu-mi pletele de copil prea lungi m-a instalat in mijlocul salonului ca sa mi se taie parul ca la armata.?.

Alta calatorie pe care n-o uita a fost aceea la Sibiu in 1905, la serbarile Astrei, cu ocazia sfintirii catedralei ortodoxe a carei constructie abia se sfarsise. ?Noi ragatenii am tras la hotelul Roemischer Kaiser, care mi-a ramas in minte ca foarte luxos, cu o mare sala de banchete. La slujba religioasa erau multi membri ai Ligii Culturale, in frunte cu Petre Gradisteanu, presedintele Ligii. Vazui in asistenta pentru prima oara pe Nicolae Iorga.? Si R. Florescu mentioneaza si pe alti romani importanti pe care ii vede in asistenta. Pe Miron Cristea, care oficiaza slujba de inaugurare a catedralei, pe Pop de Basesti, pe Alexandru Vaida Voevod, Theodor Mihaly, Vasile Lucaci, Iuliu Maniu... Copilul Radu Florescu e impresionat de Iorga, cu barba sa impozanta, de Pop de Basesti, care il invita pe tatal sau si deci si pe el la mosia sa din nordul Transilvaniei, langa satu Mare si ii face cadou un cal. Aici intalneste un mare numar de ragateni, ?care manifestau solidaritatea lor cu miscarea de revendicari a romanilor de dincolo de hotare?.  Pe  Pop de Basesti il vede din nou in 1907, cand calatoreste iarasi la mosia sa. ?De data aceasta calatoream cu masina lui Manole Butculescu in compania unui craiovean Guran si a fiicei lui, toti prieteni cu tata. A fost una din acele calatorii de pomina, cu un automobil ce parea din cele mai scumpe pe acea vreme, dar cu care eram siliti sa ne oprim la fiecare ceas ca sa-i stropim rotile cu apa din puturi, fiindca se incingeau de caldura garnisite cum erau cu nasturi de fier si pricinuiau spargerea camerelor interioare de cauciuc subtire.?  Intr-o alta calatorie, Radu Florescu ajunge din nou la Sibiu, la Octavian Russu, sotul dnei Russu, nascuta Ratiu. Aici il cunoaste pe Viorel Tilea, de-o varsta cu el, cu care se imprieteneste. Gestul prieteniei il face V. Tilea care ?in ziua cand varsand eu o calimara cu cerneala pe biroul lui Octavian Russu, nu s-a sfiit sa spuie ca el a facut-o ca sa nu fiu eu vinovatul.?

Din anii de dinainte de primul razboi mondial R. Florescu evoca si personalitatea lui C. Stere, considerat drept omul care il inlocuise pe tatal sau in legaturile pe care I.I.C. Bratianu le avea in Transilvania. Scrie R. Florescu: ?Stere a fost insarcinat de I.I.C. Bratianu sa faca legatura cu Partidul National din Ardeal, ceea ce nu era in interesul cauzei nationale?. De ce nu era? Pentru ca, explica Florescu, ?Stere, din ura sa pentru regimul tarist din Rusia, era partizanul asocierii Romaniei la Puterile Centrale si deci sustinea intelegerea cu ungurii ceea ce era pe placul regelui Carol?. R. Florescu il acuza neargumentat pe Bratianu ca se pregatea pentru rolul lui de om de incredere al regelui. Pe de alta parte, il invinuie pe Iorga, ca urmarea asocierea sa la politica oficiala, si cu toate ca era secretar general al Ligii  lasase uitarii miscarea de revendicari a romanilor din Transilvania. R. Florescu il confunda pe Iorga cu Virgil Arion. Mai spune despre el ca devenise interesat de studiul istoriei Bizantului cu ale carui traditii imperiale voia sa infrumuseteze Coroana Romaniei (pornirea antidinastica a familiei Florescu e mereu prezenta). Si urmarile s-au vazut, e de parere R. Florescu. Pentru ca, de unde in 1906 romanii ardeleni obtinusera 14 locuri de deputati in Camera maghiara, in 1910 ei nu mai obtin decat cinci. In realitate nu din cauza unei inchipuite tradari a miscarii nationale din partea lui Iorga se ajunsese aici, ci din cauza inaspririi politicii de maghiarizare. R. Florescu se intreba ce anume voia Bratianu ? ?Sa asocieze miscarii de revendicari nationale pe unul care reprezenta o alta revendicare data uitarii, anume pe Stere care reprezenta Basarabia, sau Bratianu voia sa potoleasca pornirile nationale ale ardelenilor?? ?Liga Culturala nu prea se ocupase de Basarabia, scrie Florescu, cu toate ca Bogdan Petriceicu Hasdeu ii era membru, dar revendicarile contra Rusiei nu puteau fi simultane cu acelea contra monarhiei habsburgice, considerata de pe atunci ca o formatiune politica pe drum de desfacere. De altfel, adauga el, un zid de instrainare se ridicase de-a lungul Prutului, odata cu orientarea politicii catre Germania. Dar tatal meu nu s-a sfiit nicicand sa-si manifeste sentimente proruse considerand aceasta putere ca necesara pentru sustinerea revendicarilor contra Ungariei. Poate erau si sentimente mostenite de la unchiul sau, generalul Ion Emanuil Florescu. Mai pretuia in Rusia fratia ortodoxa, fiind un vajnic sustinator al religiei nationale si unul din initiatorii Societatii Romane Ortodoxe.? R. Florescu se declara convins de faptul ca generalul Ioan Em. Florescu fusese indepartat din politica de catre regele Carol, datorita filorusismului sau (generalul participase ca voluntar, sub comanda generalului Luders, la campania armatei ruse in Transilvania, in 1849, fiind decorat de tarul Nicolae I; in timpul razboiului Crimeii slujise la Cartierul general rus; in perioada 21 februarie 1891- 26 noiembrie 1891, cat este prim ministru, nu-si ascunde simpatiile sale pentru Rusia si Franta, ceea ce ingrijoreaza cercurile diplomatice ale Puterilor Centrale). I. Emanuil Florescu il insoteste pe regele Carol in calatoria sa in Italia, la Venetia si Milano, unde suveranul se duce pentru impacarea cu sotia sa, Elisabeta, plecata intr-un fel de exil in urma nefericitei sustineri a povestii de dragoste a principelui mostenitor Ferdinand cu Elena Vacarescu. Relatia dintre Carol I si I. Emanuil Florescu nu e una cordiala, omul politic conservator dezaproband amestecul regal in chestiunile Partidului Conservator si in relatiile monarhiei cu biserica ortodoxa. Carol I e mult mai conciliant. Despre generalul Florescu el afirma : ?lui i se datoreste mult din punctul de vedere al dezvoltarii armatei romane?.

Familia Florescu este o familie reprezentativa pentru clasa boiereasca romana de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Nu prin filorusismul ei, mai mult proclamat decat slujit, cat prin patriotismul ei manifestat totdeauna cand fusese nevoie.    


(555 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Ziarul Financiar

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa Ziarul Financiar:

Acum un veac ? oameni si probleme (VII)/ de Ion Bulei | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.30557107925415 seconds.