Vineri, 30 Ianuarie 2015 - 05:51 AM Aleg.RO: Soseaua Virtutii. Cartea Cainelui (III)/ de Cristian Teodorescu

Publicat de: ---

ziarulfinanciar Autor: Cristian Teodorescu 30 .01.2015

Cainele se ridica de pe banca. N-avea nimic impotriva ca inteleptul de pe soclu sa-i vorbeasca despre el insusi, dar nu pentru asta venise el in scuar. Se intoarse la redactie, dar in loc sa intre in bloc se opri in parcare. Se sui in masina si dupa un sfert de ora ajunse la intrarea blocului in care locuia, fara sa se simta acasa. In apartament auzi tipetele pescarusilor care vanau pesti in covata de beton a Dambovitei. Lua cutia cu rochia Nanei si dupa cateva minute, o aseza pe locul mortului din masina. Nu prea stia ce vrea. Doar sa scape de rochia deputatei sau sa o si vada, in garsoniera ei de la hotel? Mai intai dadu sa-si parcheze masina in fata hotelului, dar cum toate locurile erau ocupate, gasi unde sa-si planteze masina, pe o strada in panta care ducea catre biserica luterana cu ceas. Lua cutia la subtioara si trecu pe langa privirea vigilenta a tipului de la receptie ? se cunosteau. La lift se saluta cu un senator care coborase, tipul despre care se spunea ca mirosea a transpiratie si cand iesea din cada.

Senatorul isi acoperise mirosurile personale, constata Cainele in lift, cu un parfum mai gretos decat izul transpiratiei sale. Inainte de a ciocani la usa Nanei, Cainele falfai de cateva ori din brate, avand grija sa nu-i scape cutia cu rochia. Era posibil ca Nana sa fie la hotel. Era si mai posibil sa nu fie, si mai exista o posibilitate, sa nu-i raspunda. Facu un pas inapoi, incat Nana sa poata vedea prin vizeta ca-i adusese rochia si in clipa in care voia sa-i lase cutia cu rochia la receptie usa se deschise. Nana era imbracata intr-o camasa in carouri si intr-o fusta cenusie si mirosea a bauturi amestecate. Vin, vodca si gin. Se cunostea, dar nu prea tare. Insa cand Nana ii trase o palma dupa ce inchise usa si ii spuse ca nu mai voia sa aiba de-a face cu el si-l saruta, cautandu-i limba, Cainele se inmuie, chiar daca isi inchipuia ca Nana bause mai mult decat putea duce. Ii intinse cutia cu rochia, dar Nana o lasa sa cada. Il trase de mana in camera si cand Ciinele se aseza pe fotoliul de unde vorbea cu Nana inainte, ea ii spuse ca voia sa demisioneze din parlament. Cainele n-ar fi avut nimic impotriva. Parlamentul i se parea un rahat transformat intr-o sparcaiala cufurita. Dar asta nu insemna ca ea ar fi trebuit sa plece de acolo. Nana ii spuse ca Mateescu o lucrase, ca ea fusese turnatoare la Securitate. ? Si ai fost? Fusese, dar de frica, accepta Nana. In facultate cand un tip imbracat in civil ii spusese ca avea de-a face cu studenti straini, arabi si negri, pe care-i frecventa fara jena, acceptase sa-i spuna ce discuta cu ei. Apoi sa spuna si ce vorbea cu profesorii. Nu i se paruse ca astea ar fi fost turnatorii, fiindca nu scria tot ce vorbea cu colegii ei si nici ce spuneau profesorii. De-aia se si luase de securistii si de turnatorii din parlament, ca doar nu era tampita, sa-si faca rau singura. Prostia ei fusese ca-si inchipuise ca ceea ce scrisese sub amenintarea exmatricularii n-avea cum s-o atinga. Altfel ar fi recunoscut ce facuse.

De vreo saptamana in cutiile postale ale deputatilor apareau fotocopii dupa notele pe care i le daduse ea tipului imbracat in civil. Daca nu si-ar fi recunoscut scrisul si numele sub care le scrisese, Ofelia, ar fi facut o interpelare in Camera pentru a-i cere informatoarei sa demisioneze. Fotocopiile astea circulau si in Senat. Luca ii spusese ca avea informatii certe ca cel care voia s-o compromita era Mateescu. Nu direct, ci prin relatiile pe care le avea. Iar el, Cainele, chiar daca nu stia, era de partea lui Mateescu! Nana se apucase sa lichideze la nimereala continutul sticlelor pe care le tinea in frigider, in timp ce-si scria demisia. Umpluse pana acum doua pagini, cu scrisul ei ordonat in care se citeau semne de nervozitate sau ale paharelor pe care le bause pana la venirea lui. Si din cauza asta, o intreba, il vizitase si-l lasase cu masa pusa si cu rochia ei nou-nouta ca fetis? ? Nu mai stiu ce-am vrut. Nici nu mai stiu de ce m-ai dezamagit. Cred ca esti un ticalos inocent, ca si mine! Cainele vru s-o contreze; nu el era de vina ca Nana avusese relatii cu Securitatea, dar la gandul ca evanghelistul Mateescu ar fi putut fi cel care voia s-o dea gol, ca sa-si apere amicii securisti din Parlament, ii lua Nanei din mana paharul pe care si-l umpluse si o conduse spre pat. ? Un ticalos si un porc inocent! ii spuse prietena lui, fara sa se opuna, in timp ce el o ajuta sa se aseze si apoi sa intinda pe pat. Cainele o contempla, multumit. N-ar fi fost in stare s-o duca in brate. Nana se intoarse cu spatele la el, isi duse genunchii la gura si incepu sa planga. Se aseza langa ea si o mangaie pe frunte si pe fund, pana cand Nana adormi. Mai ramase cam o jumatate de ora in garsoniera ei, pana cand Nana incepu sa respire egal si trase un prelung vant fasait, aproape inodor, din care Cainele deduse ca deputata lui nu mancase mai nimic cu o zi inainte, dar bause multa apa minerala acidulata. Ii veni sa rada, amintindu-si de incercarile Nanei de a-si acoperi parturile si jetul urinei cand se ducea la baie, cu ajutorul zgomotului pe care-l facea dusul. Cand iesi din garsoniera ei se gandi ca toata relatia lor, chiar daca ajunsesera si in pat, functiona pe doua falsuri. Nana nu voia sa-i auda parturile, iar el se straduia sa nu para un tip care depindea de ea si de ceilalti doi, evanghelistii.

Cu gandul la ea, se trezi ca isi conducea masina spre blocul din Militari. Trase pe dreapta si suna acasa. Auzi din nou vocea lui Mari, ca robot al telefonului, apoi chiar vocea ei: nu voia s-o mai sune, si baietii la fel! Cainele intoarse masina, dar in timp ce se indrepta spre malul Dambovitei ajunse la concluzia ca daca Mari ii raspunsese, treaba nu era chiar asa de iremediabila. Cand isi parca masina in spatele blocului de pe Splai, auzi de sus tipetele pescarusilor care se intorceau de pe unde fusesera. Cainele se duse la o pravalie cu de toate, de unde isi cumpara paine si ceva mezeluri, cu care-si putea face o cina fara pretentii, dar demna de Gastronomul care era. Inainte de a iesi, isi aduse aminte de invazia matinala a pescarusilor la fereastra lui si cumpara trei conserve de peste si cateva felii de parizer. Cand ajunse in apartament ii suna mobilul in buzunar. Nu recunoscu numarul, dar isi aminti de vocea comisarului de politie care ii ceru scuze ca-i telefona la ora asta. Poate ca se puteau intalni maine! Cainele ii aminti ca invitatiile pe care le primise de la Politie erau formulate ultimativ, nu optional. Comisarul ofta: ? Ce ne-am face daca, din cand in cand, n-am putea iesi din spiritul uniformei? Invitatia asta nocturna ii taie foamea. Scoase sticla de whisky din frigider si, cu gandul la doamna Surugiu, aproape ca-si umplu paharul. Lua o inghititura, apoi puse si un cub de gheata in pahar. De cand mentorita lui se transformase intr-un caz, Cainele evita sa-si aduca aminte de ea, din cauza banuielilor anchetatorului ca el ar fi omorat-o. Chiar si dupa ce oferise recompensa pentru descoperirea autorului faptei, iar comisarul il scosese din cercul de posibili suspecti, i se parea ca doamna Surugiu era cea care-l bagase in povestea asta, fiindca deschidea usa oricui.

Cand ajunsese consultant la Cotroceni, in locul lasat liber de ea, avusese o strangere de inima. In ziua cand fusese decorat, se gandise, o clipa, ca era rasplatit in locul ei pentru serviciu credincios, fiindca el n-apucase sa-si puna meritele in valoare decat la televizor si, eventual, ca director al Supergastronomului. Atunci reflectase ca tara avea socoteli la care el n-avea acces. Apoi acceptase ca tara actiona prin interpusi si ca daca la Cotroceni n-ar fi fost consilier fostul lui coleg de la institut, grevistul foamei, tara nu s-ar fi gandit la el. Cand se intinse pe pat, adulmeca parfumul din rochia Nanei, care ramasese pe cuvertura. O veste proasta nu vine niciodata singura! Totusi nu i se parea o drama ca Nana voia sa plece din parlament fiindca fusese data de gol ca turnase la Securitate. La institut, isi aminti, el trebuia sa se spovedeasca cel putin o data pe luna securistului care avea grija de secretele cercetarilor lui. Era un chelios care se straduia sa nu-l tutuiasca, in timp ce-l asigura ca nu se indoia de loialitatea lui, dar stiti, cercetarile alimentare, care ne-ar putea aduce cu un pas inaintea Vestului, trebuie protejate. El, sceptic, ii raspundea cheliosului ca i se parea o tampenie pentru capitalisti sa-si bage banii in cercetari de alimente alternative, ca sa nu zica falsificate, cata vreme n-aveau probleme de aprovizionare cu alimente obisnuite. ? Adica noi avem? ricana cheliosul. ? Daca n-am avea, n-am face cercetari sa inlocuim sunca de Praga cu un amestec de oase, ramasite de carne si faina de soia. ? Va place margarina? il intreba securistul Institutului. ? Prefer untul. Replica securistului era de fiecare data aceeasi: ? Atunci ar trebui sa desfiintam institutul la care lucrati. Cainele il potolea, amintindu-i ca Institutul facea cercetari si pentru armata si pentru rezervele strategice ale patriei, la un caz de ceva. Dar, se intreba, convorbirile lui cu cheliosul intrau tot in categoria turnatoriilor? Iar daca Nana avea dreptate, ca Mateescu era cel care ii scosese dosarul la iveala, ce castiga evanghelistul din asta? Ca o actionara a revistei fusese turnatoare la Securitate? Asta insemna ca Mateescu facea si alte jocuri, pentru care era dispus sa riste si revista si relatiile lui cu Nana.

In timp ce adulmeca whisky-ul din pahar, Cainele isi aminti de sarcina strategica de la institut, de a inventa un whisky romanesc. Pentru asta adulmecase si gustase toate soiurile acestei bauturi, din Scotia si din Irlanda, se apropiase si de burbonul american, iar atunci cand declarase ca produsul romanesc ca substitut de whisky putea intra in productie atrasese atentia in referatul lui, ca un whisky romanesc, oricat ar fi de bun, nu se poate lupta cu marcile consacrate. Atunci securistul Institutului il intrebase daca nu cumva o luase razna. Adica el se ocupase de crearea acestui whisky si tot el spunea ca aceasta bautura cu un continut de alcool de 38 de grade, n-avea nici o sansa ca substitut de whisky? Cainele, isi aminti, ii explicase cheliosului ca betivii nu vor avea nimic impotriva sa-si incerce puterile si cu aceasta tarie, dar ca un whisky sau whiskey romanesc nu va face altceva decat sa atraga atentia ca nu mai importam de la surse acest alcool inrudit cu vodca, dar cu alt gust. Si daca el avusese discutiile astea cu securistul Institutului insemna ca fusese turnator? Nici el nu stia!

 

Din volumul cu acelasi titlu in pregatire la Editura Cartea romaneasca


(2215 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Ziarul Financiar

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa Ziarul Financiar:

Soseaua Virtutii. Cartea Cainelui (III)/ de Cristian Teodorescu | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.39342403411865 seconds.