Miercuri, 09 Martie 2005 - 07:43 AM Aleg.RO: Lungul drum spre Biroul Oval

Publicat de: Octavian Andronic

AMOS News Relațiile româno-americane au cunoscut, în ultimii 15 ani, un parcus sinuos. Așteptați de aproape o jumătate de secol, americanii au venit în România târziu și cu reticențe. Primul american care a poposit la București a fost secretarul de stat James Baker, care în ianuarie 1990 încerca să înțeleagă ce se întâmplase în decembrie cu Ceaușescu, cel pe care Departamentul de Stat îl considera poate cel mai greu de înlăturat pe frontul de Est.

Au urmat bâlbâielile și eșecurile guvernului provizoriu, primele mineriade și Piața Universității - considerată în maniera naivă a aceluiași Departament drept o alternativă la excesivul bloc fesenist și evenimentele din 13-15 iunie care au aruncat o veritabilă anatemă asupra Bucureștiului și a reprezentanților săi.

Relațiile bilaterale s-au răcit brusc, iar în septembrie 1990, cu prilejul vizitei sale la ONU, președintele Iliescu a avut o unică șansă de a-l întâlni pe Bush-tatăl: să se ciocnească cu el, abil condus de fostul ambasador Dragoș Munteanu, pe holurile ONU și să se salute în trecere.

Atenția americanilor pentru România s-a îndreptat tot mai mult spre sindicate - sponsorizate de NED, și spre partidele istorice - sponsorizate de USIA, într-o încercare de a echilibra scena politică, dată peste cap de noua răbufnire minerească din septembrie 1991.

Efectele sprijinului american s-au văzut abia în 1996, când logistica de peste ocean s-a combinat cu nemulțumirile declanșate de o guvernare în care se puneau bazele corupției organizate, generând ceea ce s-a numit schimbarea.

Cât de inconsistentă s-a dovedit aceasta s-a văzut curând, iar relațiile la vârf s-au consumat protocolar, America negirând România în ceea ce constituia marea speranță a ''regimului Constantinescu'': accederea în NATO, cu valul de la Madrid.

Sarabanda de promisiuni și ifosele de lider zonal ale președintelui au scăzut total apetitul ''marelui frate'' pentru o rubedenie atât de inconstantă și de veleitară.

Abia ''schimbarea-schimbării'' din 2000, combinată cu atacul terorist din 11 septembrie și cu expediția de pedepsire a Irakului au făcut ca Bucureștiul să fie reconsiderat prin prisma aliatului de care e nevoie.

Aceste conjuncturi, dar și noua politică, în general mai coerentă, i-a datorat România și accesul în NATO, la Praga, vizitele în Biroul Oval, atât a președintelui Iliescu cât și a premierului Năstase, precum și, în general, angajamentele tot mai clare în favoarea României și ale prietenului ''noii Europe''.

Traian Băsescu a reușit în doar câteva luni ceea ce lui Iliescu i-a luat aproape un deceniu: să ajungă în Biroul Oval și să discute față în față cu cel mai puternic om din lume. Este o șansă aproape nesperată pe care impetuosul nostru președinte o datorează tuturor acestor tribulații și va trebui să-și cântărească bine fiecare cuvințel și fiecare gest pe care le va face acolo. Pentru că de ele vor depinde mult mai multe lucruri decât își închipuie dl. Băsescu.


(743 afișări)

 

Link-uri înrudite

· AMOS News
· Alte știri din sursa
AMOS News

· Alte știri de la Octavian Andronic


Azi: Cea mai citită știre din sursa AMOS News:

Lungul drum spre Biroul Oval | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.57625985145569 seconds.